٩(͡๏̯͡๏)۶Anime For EveryoneƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Anime! Esti fan anime daca ai intrat aici! Si cu siguranta doresti sa ne impartasesti idoli si aventurile tale asupra personajelor Anime. Doresti sa iti faci prieteni sa fii inteles si ajutat? Aici e locul tau si stii asta, Bun venit Fanilor! Va asteptam!________________.OOO.____________.O. * .* .. ________________.OOOO.______-.OOO. * .* . * . ________________.OOOOO._-.OOOO. * .* .. _______________.OOOOOOOOOOO. * . * . * . * . __________-.OOOOOOOOOOOOO. * .* .. _____.OOOOOOOOOOOOOOO. * . * . * . * . __________-.OOOOOOOOOOOOO. * . * . * _______________.OOOOOOOOOOO. * . * . * . ________________.OOOOO._-.OOOO. * . *. * . * .. ________________.OOOO.______-.OOO. * .* .. ________________.OOO.____________.O. * . *. * . ________________.OO.__________ ________________.O.__________

Nou pe simpatie:
stephy_22

Femeie
25 ani
Prahova
cauta Barbat
25 - 53 ani

٩(͡๏̯͡๏)۶Anime For EveryoneƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ Reguli Inregistrare Login PozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici

٩(͡๏̯͡๏)۶Anime For EveryoneƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ / Fan Fiction Zone /

Si Deus Me Relinquit

Pagini: 1 2

Moderat de ,•’`*’Bubble ,•`Pop ,•’♥`, Ada 18, Hana-chan, Kurama^_^Sweet, Methy, Moony691, Ran, YuS <3, keiko chan, sakura chan

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Well... Da... Fara alte introduceri :

1.
Seara se lăsase peste Londra. Cetăţenii renunţaseră la treburile pe care le aveau pe stradă de frica unui criminal proaspăt vestit în oraş. Grell Sutcliff detesta acele zvonuri. Detesta oamenii în general – în special persoanele care-i spuneau să se adăpostească. Totuşi, până în acel moment nu se scrisese în ziar despre nicio persoană cu păr roşcat ucisă în mijlocul străzii pe timp de noapte. Şi oricum, cine ar fi fost atât de prost încât să se pună cu un shinigami?
***
Vaporul „Dante Deo” urma să plece la ora 21:00, lăsând în urmă doar apa limpede a Tamisei. La bord aveau loc doar oamenii de speţă înaltă şi se presupunea că până şi regina Victoria va participa la acea croazieră împreună cu fiica ei cea mare. Intenţia organizatorilor era de a crea o atmosferă relaxantă timp de două luni pe Marea Nordică, iar deznodământul avea să le spună dacă Dante Deo va mai ieşi vreodată pe apă. Din cauza timpului prea lung, mulţi credeau că ea nu va veni, căci un conducător nu-şi putea părăsi ţara pentru mult timp.
Victoria nu gândise niciodată în acel fel. Mult timp vru să îi reducă la tăcere pe cei care aduceau zvonuri fără un motiv anume despre ea, dar Albert nu i-ar fi dat voie nici mort. Chicoti în sinea ei, chiar dacă moartea soţului era un moment trist. Gluma chiar fusese bună. Se întoarse către fiica ei vrând să îi zică şi ei ce propoziţie amuzantă îi veni în minte, dar aceasta privea plictisită pe fereastra trăsurii. Buclele aurii vibrau din cauza mişcărilor bruşte, iar ochii ei erau aţintiţi asupra copacilor ce treceau în viteză pe lângă ea. Victoria oftă. Prima ei fiică şi cea mai ignorantă dintre toate.
***
- Sebastian, la ce oră trebui să ajungem?, întrebă Ciel privind spre nava mare, luminată până la cel mai mic colţişor.
- La ora 21:00 pleacă, tinere stăpân, spuse majordomul în timp ce-şi scoase ceasul din buzunar. Este 20:40. În cinci minute ajungem.
Sebastian se lăsă pe vârfuri şi sări graţios pe unul dintre acoperişurile caselor din Londra. Graba îi stricase toate planurile şi doar prin acel mod putea ajunge la vapor. Căruţaşii nu aveau destul curaj să se avânte noaptea pe stradă. Oamenii, pufni Sebastian. În braţele lui, Ciel Phantomhive aproape adormise. Cu mâna stângă îşi ţinea pălăria pe cap, în timp ce cu dreapta strângea de sacoul majordomului său. Nu-i convenea deloc situaţia în care se afla, însă de dragul reginei trebuia să acţioneze cât mai rapid. Croaziera nu fusese pusă în planurile lui în niciuna dintre cele două luni. Merita să încerce, poate s-ar fi distrat câtuşi de puţin.
***
Grell întâmpinase mici obstacole la urcare. I se ceruse să-şi lase drujba sa, cât se poate de evidentă, undeva la mal. Oamenii s-ar fi speriat de el, în special de când se auzise despre ucigaşul misterios. Încercase să flirteze cu cei doi paznici de la intrare, însă nu se arătară interesaţi nici pe departe.
- Oamenii, pufni supărat Grell. Nu ştiu ce e aceea frumuseţe nici dacă le-ai da cu ea în cap.
Îşi lăsă coasa morţii în mâinile paznicilor şi păşi pe puntea navei. Destul de spaţioasă, plină de oameni bogaţi, nici nu părea că plutea pe apă. Londra se vedea foarte frumos de la acea înălţime. Mai puţin punctul negru care se apropia în viteză de giganticul vapor. Datorită vederii sale foarte slabe, nu reuşi să descifreze decât păpuşa din braţele celui ce sărea, ca la balet, de pe un acoperiş pe altul. Îşi trase ochelarii mai aproape de ochi, însă nu-şi putu da seama ce era acea entitate. În scurt timp, în faţa paznicilor se afişă el, demonul majordom. Împreună cu micul lui stăpân, Ciel Phantomhive. Grell simţi un elan de enutziasm ce-i gâdila tot corpul. Numai gândul că avea să petreacă două luni cu Sebastian Michaelis pe o navă îi făceau să tremure până şi firele de păr. Încercă să-şi ascundă toată fericirea căci nu s-ar fi iertat niciodată dacă el, un shinigami, s-ar fi îndrăgostit de un demon. La dracu’ cu legile acelea stupide ! Nu putea permite nimănui să atingă aşa un bărbat frumos.
- Sebas-chaaaan ! Sebas-chaaaan !, strigă el.
Sebastian nu-şi întoarse privirea decât după ce-l lăsă jos pe micul lui stăpân. Îşi scutură sacoul şi privi la ceas, apoi se întoarse către Grell. Zâmbetul lui îl făcu să-şi dea ochii peste cap. Din nou, avea parte de acel shinigami dezgustător, veşnic în călduri. Spera că, în urma ultimei lor întâlniri, faţa lui să dispară pentru totdeauna din aria-i vizuală, însă iată-l ! Acelaşi Grell Sutcliff care aştepta – sau încă aşteaptă – un sărut de la el... cu limba. Ciel nu păru nici el foarte impresionat de prezenţa roşcatului.
- Ce caută unul ca tine, aici?, întrebă Ciel.
- Sunt într-o misiune, spuse Grell entuziasmat. Will mi-a spus că viaţa unuia de aici trebuie să se sfârşească în exact două săptămâni, iar eu trebuie să mă ocup de el.
- Cine e cel care are marea plăcere de a-şi lăsa amintirile pe mâna ta?, întrebă Sebastian sarcastic.
- Oh, la fel de rece ca de obicei. Îmi pare rău Sebas-chan, aş fi vrut să-ţi spun, dar... mă tem că va trebui să te las să ghiceşti. Până atunci să ne bucurăm de croazieră, spuse el şi-l luă pe majordom de braţ.

*cough* Dati-mi voie.

Grell Sutcliff :

Sebastian Michaelis

Ciel Phantomhive

Nu-s personajele mele. Sunt ale Yanei Toboso. Recomand din suflet manga, pentru ca anime-ul e slabut. Pana atunci, ramanem cu asta. Si sper ca scriu si 2 cat mai repede.

_______________________________________

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Kuroshitsuji troneaza in capul listei mele cu animeuri de vazut, ma holbez la ea zilnic si cred ca de maine mi-o voi da de cap pana ma apuc de treaba.
Revenind.
Cum la cele cateva ore de latina pe care le-am facut imi impleteam limba incercand sa citesc din carte sau invatam verbul, a trebuit sa il rog pe dl Translate sa ma edifice in privinta titlului. Odata lamurita, n-am putut rezista curiozitatii.
N-am nici cea mai vaga idee cum se poarta in anime/manga aceste personaje, dar mie mi-a placut felul in care le-ai descris comportamentul, probabil dupa modelul original.
Sa nu uit de ironie si sarcasm. Sunt mereu bine-venite.
Succes cu partea a doua!

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Singurul lucru pe care-l stiu in latina e "ab imperitum vitae". "Si deus me relinquit (ego Deum relinquam)" este doar ceva in plus care-mi place. Cat despre Kuroshitsuji, eu zic ca nu trebuie sa-l pierzi. Nu tot timpul devin obsedata de anime, dar cand devin, stiu ca e unul al naibii de bun (iar aici, tare mi-ar fi placut sa fiu Sebastian : )))))

2.
Regina sosi cu zece minute după ora 21:00. Nu dăduse nimănui dreptul să comenteze asupra motivului întârzierii ei şi se duse, fără a scoate un cuvânt, în camera sa de pe navă, aranjată după propriul plac. Fiica ei nu o băgase în seamă tot drumul, iar asta o întrista. Pe ea nu o întristase nici măcar moartea lui Albert. Mereu îi spusese că va fi lângă ea, însă îi era greu când copiii ei nu o băgau în seamă. Îl observase pe Ciel Phantomhive cum încerca să ajungă la ea prin mulţimea de oameni ce o salutau cu o stimă de care numai ea avea parte.
Câinele de pază al reginei, zici?, gândi ea.
***
Grell îl dăduse drumul lui Sebastian atunci când, după ce-i afişă un zâmbet de milioane frumosului demon, el se uită la el de parcă tocmai i-ar fi spart vaza preferată. Îl plăcea mult pe majordom, dar nu-l putea lua cu forţa de lângă stăpânul lui. Avusese şi el o stăpână... parcă. Amintirile altora îi ocupau atât de mult spaţiu în minte încât îşi uitase propriile lui amintiri. Până la urmă, ce nu-l interesa trebuia uitat.
- Oh, paznici netrebnici !, ţipă el. Unde-mi găsesc coasa morţii acum?
Strănută când praful din depozit îi intra în nări. Îşi murdărise cămaşa preferată, părul lui era plin de pânze de paianjen, iar sacoul lui se agăţase într-un colţ. Nu aşa se poartă cu o doamnă, gândi Grell supărat. Ochelarii aveau să-i pice de pe nas curând dacă mai privea mult în jos. Drujba lui nu se afla acolo. Se scutură violent de toată mizeria de pe el şi se întoarse spre ieşire. În dreapta lui, un bărbat cu părul şi barba neagră, ascuns bine în întuneric, se uită speriat către Grell. Apucă cu mâna dreaptă primul obiect pe care-l găsi, însă strigătul roşcatului îl făcu să se retragă mai rapid decât un câine vagabond.
- Drujba mea !, spuse Grell entuziasmat. Ce om cu bun simţ. Mulţumesc.
Grell luă drujba din mâna celui speriat şi o mângâie ca pe o pisicuţă pierdută de mult. Înainte de a ieşi, mai privi o dată în spate. Zâmbi, lăsându-şi dinţii ascuţiţi să iasă la iveală. Aşadar, tu eşti, gândi Grell. Îmi va fi greu să ucid un aşa frumuşel. Fără a înţelege de ce primea un zâmbet din partea unui necunoscut, bărbatul rămase blocat între obiectele din depozitul navei şi privi trist lumina de afară. Nu mai ieşise de ceva timp din întnericul acela. Grell îşi puse drujba mult iubită pe umăr, apoi ieşi închizând uşa în urma lui. Păcat.
***
Majordomului îi venea greu să înţeleagă ce dorea micul lui stăpân. Nu scosese un cuvânt de când regina urcase pe navă. Fiica ei îl privise pe Ciel de sus, în timp ce însuşi doamna Victoria nici măcar nu se uită către câinele ei de pază. Avea, din nou, parte de drama oamenilor. Îl înveli pe capul familiei Phantomhive când acesta se întinse în pat şi stinse lumânările dintr-o suflare. Ieşi silenţios din camera lui privind la ceasul ce arăta ora 22:00, apoi se îndreptă spre punte.
Exact ce căutam, îşi spuse el zâmbind.
Fiica reginei, domnişoara Victoria, nu avea de gând să doarmă în acea seară. Privea gânditoare stelele ce se reflectau în marea nopţii. Cu paşii lui silenţioşi, Sebastian se îndreptă către fata cu buclele-i aurii ce puteau fi observate de la kilometri depărtare. Ea, însă, băgă de seamă înainte ca el să ajungă în dreapta ei. Îl privi pe demon din cap până în picioare, iar când îşi dădu seama că e majordom îşi întoarse privirea în direcţia opusă.
- Se presupune că n-ar trebui să vorbesc cu un majordom, spuse ea.
Sebastian zâmbi.
- Atunci, presupun că va trebui să mă îndepărtez puţin.
- Care e numele tău?, întrebă fata privindu-l cu coada ochiului.
- Sebastian Michaelis, răspunse majordomul. La dispoziţia dumneavoastră, domnişoară.

_______________________________________

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

*Revelatie. Titlul ficului se refera la un soudtrack din anime. Acum are sens.*

Dupa ce am facut cunstinta cu personajele (ce-i drept, doar pana la episodul6), mi le pot inchipui mult mai bine in actiune, mai ales ca le redai comportamentul intocmai.
* Da, chiar incep sa cred ca e un anime al naibii de bun (daca as putea imita vocea lui Sebastian!). *
Desigur, voi fi cu ochii (cu toti 4!) pe Grell. Mi se pare foarte interesant cu felul lui bizar de a fi.
Astept continuarea

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

My obly love is Undertaker. Desi Grell este si el unul dintre personajele mele preferate. Ma bucur ca ai ajuns sa te uiti la el din cauza mea : )))). Episodul 6, din cate stiu, m-a facut sa plang.

*Da, de-as avea si eu vocea lui Sebastian...*

3.
- Mă întreb de ce sunt aici, spuse ea.
Se întoarse pe cealaltă parte a patului încercând să-şi ajungă corsetul şi rochia, însă o altă mână îi veni în ajutor la câteva secunde după ce o întinse pe a ei. Majordomul o ajută să se îmbrace fără a spune o vorbă. Victoriei nu-i plăcea liniştea.
- Cum te-ai îmbrăcat aşa repede?, întrebă ea privind spre el.
- Ce fel de majordom aş fi dacă nu aş fi gata să-i servesc pe cei superiori mie?
Victoria pufni. Nu voia să recunoască în ruptul capului că un bărbat cu mult sub rangul ei reuşise să o atingă. De asemenea, nu dorea să se gândească deloc la faptul că era mult mai deştept decât şi-ar fi imaginat. Nu vorbea mult, respecta ordinele şi arăta bine. Fiica reginei oftă. Îmbrăcă rochia ei albastră cu care ajunse în camera bărbatului şi se furişă afară. Ceasul lui Sebastian arăta ora 4:00 dimineaţa.
Oamenii, zâmbi el.
***
Nu mai ieşise din acel depozit de mult timp. Avea nevoie de mâncare, gura îi era uscată şi îi crescuse barba. Nu că nu i-ar fi plăcut. Mereu considerase că arăta mai bine cu păr pe faţă , spre deosebire de sora lui care-l punea să se radă în fiecare dimineaţă. Ar fi sărit de bucurie că scăpase de ea dacă ar mai fi avut putere. Găsi în acel loc imens două sicrie – unul stând în picioare, iar celălalt se odihnea lung, pe jos. Îşi ceru scuze, în gând, decedatului pe al cărui „pat” urma să se pună, apoi încercă scândura capacului. Când îşi dădu seama că era îndeajuns de dură şi rezistentă, vru să se aşeze. Asemeni unui blestem, din celălalt ieşi o siluetă neagră, destul de zâmbitoare, care-l salută de parcă tocmai ar fi deschis uşa propriei lui case. Bărbatul se ridică în viteză de pe scaun şi încercă să se îndepărteze neobservat.
- Avem un vizitator pe aici, hee, hee, spuse cel ieşit din sicriu.
- Îmi cer scuze, voiam doar să mă odihnesc !, spuse bărbatul.
- Am cel mai bun loc.
Omul misterios, îmbrăcat complet în negru dădu cu palma peste capacul sicriului, iar acesta sări în lateralul lui. Cât se poate de speriat, bărbatul o luă la fugă printre obiectele din depozit până găsi uşa încuiată. Începu să bată disperat în ea, însă nu primi niciun răspuns. Cel ieşit din sicriu începuse să râdă cu lacrimi; brusc, nu mai părea aşa de înfricoşator. Apăsă pe clanţă disperat, dând de un fir de lumină. Lărgi cât putu de tare firul şi ieşi pe punte. În faţa lui, mai mulţi oameni, îmbrăcaţi regeşte, nici nu îl băgaseră în seamă. Probabil credeau că era unul dintre muncitorii de pe navă. Un singur copil, în spatele căruia se afla un majordom îmbrăcat în negru din cap până în picioare, îl privea insistent.
- Sebastian, cine e acel om?, întrebă Ciel încet.
- Este cel de care voi avea eu „grijă”, death !, se auzi altă voce.
Cu iubita lui drujbă pe umăr, Grell se afişă în faţa capului familei Phantomhive. Încercase, cu câteva minute în urmă, să-l prindă în braţe pe Sebastian, dar acesta se aplecă şi aproape că ajunse în mare dacă nu s-ar fi ţinut cu grijă de podeaua punţii. Îi plăcea mult răceala demonului, nu ar fi dat-o pentru nimic altceva în lume. Ciel înţelese în sfârşit de ce un shinigami se afla printre atâţia oameni bogaţi. Ce nu-şi putea da seama era de ce acel bărbat ieşise din depozit.
- Şi eu mă întreb acelaşi lucru, micule stăpân, se auzi o voce leneşă din spatele lui.
Chiar dacă îl recunoscu, şocul fu unul destul de mare.
- Undertaker !, spuse el uimit. Ce faci aici?
- Am fost chemat să privesc, peste două săptămâni, la înregistrările cinematice ale unei persoane importante, râse el.
- Stai aşa !, ţipă Grell. Tu ! Tu eşti...
Îşi scoase din buzunar un mic carneţel roşu, îl răsfoi până aproape de sfârşit, apoi privi către Undertaker.
- Tu eşti John Rivers?
- Este doar un nume de scenă, hee, hee, râse Undertaker.
- Pentru ce?, întrebă Grell confuz.
Undertaker ridică un deget, după care îşi duse ambele mâini la nasturii hainei sale. Îi desfăcu uşor şi în mai puţin de două minute reuşi să pară cu totul alt om. Deşi culorile de pe el nu se schimbaseră, prezenţa ochelarilor de vedere şi a însuşi ochilor galben-verzui reuşiseră să-l facă pe shinigami-ul roşcat să tremure. Zâmbetul nu-i dispăru de pe buze în niciun moment. Ciel nu păru foarte impresionat şi nici majordomul lui nu-şi schimbă expresia feţei.
- Ce persoană este atât de importantă încât au chemat un shinigami profesionist să îi analizeze înregistrările?
Undertaker îşi lăsă dinţii albi la iveală cu ajutorul zâmbetului său larg.
- Te las pe tine să ghiceşti, micule stăpân. Până atunci, voi face o mică plimbare pe navă. Sper... că nu arăt şi eu ca un majordom dacă sunt îmbrăcat în negru.
Undertaker începu să râdă de propria lui glumă şi îşi întoarse paşii către persoane necunoscute lor. Va fi o croazieră lungă, gândi majordomul.

Undertaker:

_______________________________________

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

*Da, lucrurile au luat o turnura stranie in episodul ala... Dar am mai progresat

*

Ar trebui sa fiu invidioasa pe Victoria? Nu, asta e treaba lui Grell. Bine ca nu a ajuns peste bord. Inca.
Undertaker si-a facut aparitia intr-un mod foarte interesant, are niste obiceiuri geniale. Aproape ii puteam auzi vocea taraganata rostind replicile, mi s-a infipt in neuron pur si simplu. Memorabil personaj.
Trebuia sa-ti fi spus mai devreme ca imi plac mult gif-urile. Si uite-asa iar imi umplu calculatorul cu poze anime...
Astept continuarea!

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Hîhî, chiar era un episod in primul sezon cand Grell fierbea de-a dreptul pentru ca Sebastian se "distra" nitel cu o fata pentru ca voia sa afle mai multe despre nu stiu ce secta (probabil e bine ca m-am reapucat de anime). In manga face acelasi lucru cu o tipa de la circ. This man has skills. Cat despre gif-uri, tumblr rules.

4.
Regina ieşise în sfârşit din camera ei la ora prânzului. Nu îngrijorase pe nimeni, ci părea că toţi se simţeau mai bine când nu se afla pe punte. Urcase din camera ei până la pupă, deşi i-ar fi plăcut să stea aşezată lângă catarg. Fiica ei îi adusese ceaşca de ceai, însă plecase imediat ce aceasta o luă în mână. Nimeni nu se apropiase de ea în afară de Ciel Phantomhive, alături de majordomul lui. Îi ceruse băiatului îmbrăcat în negru să stea la depărtare, pentru a lăsa razele soarelui să-i atingă faţa. Ce copil, gândi ea.
- Deci, micule Ciel Phantomhive, spuse ea, cu ce ocazie ai ajuns pe Dante Deo?
- Pentru a fi la dispoziţia dumneavoastră, răspunse Ciel. Se pare că proaspătul criminal al Londrei este pe acest vapor. Este de datoria mea să aflu cine este şi care sunt intenţiile lui. De asemenea, doresc să-l prind şi să-i aplic pedeapsa cuvenită.
Regina nu mai spuse nimic. Vocea serioasă a băiatului o enerva cât se putea de tare. La paisprezece ani ar fi trebuit să-şi vadă de studii, însă el căuta aventuri şi locuri în care ar fi murit încă de la primul pas. Îi amintea de fiica ei, doar că ea nu avusese niciodată un majordom ca Sebastian. La un moment dat, câinele ei de pază îi întoarse spatele şi plecă printre ceilalţi. Un copil, tot un copil rămâne. Se supărase, plecase şi, aşa cum era obişnuită, îşi declarase în gând că nu va mai vorbi niciodată cu ea. Până la urmă, nu avea nevoie de el.
- Sebastian, spuse Ciel în timp ce coborau către camere, acesta e un ordi...
- Regina este îngrijorată pentru fiica ei, îl întrerupse majordomul. Doreşte să refacă relaţiile de acum mult timp cu cea mai mare dintre fetele ei, însă aceasta o ignoră. Acesta e motivul pentru care a venit doar cu ea pe acest vapor.
- Nici n-am apucat să-ţi spun care e ordinul, pufni Ciel.
- Majordomul familiei Phantomhive trebuie să ştie mereu care sunt dorinţele stăpânului său, zâmbi Sebastian.
***
Grell privea cum partenerul lui de pe navă se iniţia atât de bine printre oamenii bogaţi. Nu dorea să recunoască, însă îi plăcea mult felul în care se descurca, chiar dacă aceea nu era tocmai treaba lui. Îşi lăsă capul pe marginea drujbei , iar pe fruntea lui se afişă un firicel de sânge ce se scurse până pe bărbia lui. Grell rămase atent la bărbatul ce, ocazional, îşi trecea mâna prin părul cenuşiu sau îşi împingea ochelarii mai aproape de ochi. Fetele roiau în jurul lui şi nu păreau deloc deranjate de îmbrăcămintea întunecată sau de cicatricea ce-i străbăea întreaga faţă . Brusc, îşi scutură capul şi reveni la realitate. De fapt, ele nu ştiau cine era cu adevărat. Nu ştiau nici că el avea grijă de cadavre sau sicrie. În acel moment îl ştiau ca designer-ul John Rivers, venit dintr-o parte îndepărtată a Scoţiei. Chiar dacă nimeni nu auzise de el, sau de celebritatea lui, toţi doreau să se afle în jurul lui. Până şi fiica reginei, domnişoara Victoria, îl privea cu coada ochiului din micul ei colţişor singuratic.
- Ce nai...
Sângele de pe frunte îi ajunse pe buze şi nu avea deloc un gust plăcut. Îşi luă ochii de pe Undertaker încercând să-l găsească pe majordom. Avea nevoie de iubire, iar el era singurul care i-o putea oferi. Păcat că trebuia să aibă grijă de acel copil. Dacă Ciel ar fi fost fiul lui, Sebastian l-ar fi tratat ca pe o soţie, poate. Probabil – împreună – s-ar fi numit familia Michaelis şi ar fi locuit în aceeaşi casă.
- Grell... Grell Sutcliff... Grell !
- Ce e?, întrebă el furios că fusese întrerupt din visare.
- Voiam doar să-ţi spun că...
Undertaker îşi lăsase bretonul la loc pe ochi şi nu părea a fi deloc John Rivers, omul serios, venit din Scoţia. Într-un fel se bucura, dar ar fi vrut ca toată lumea să vadă „adevărata lui faţă” care, de fapt, stătea ascunsă după multe fire de păr.
- Spune odată ce vrei, spuse Grell plictsit.
- Voiam să-ţi spun că eşti tare amuzant.
Bărbatul cu păr cenuşiu se ridică râzând şi plecă spre camere. Grell nu se mai enervase niciodată pe un bărbat atât de frumos. Şi-ar fi dorit să poată avea şi el parte de John Rivers. Poate s-ar fi îndrăgostit şi el aşa cum se îndrăgostise Grell. Undertaker era... nebun.
- Grell !, se auzi vocea lui Ciel.
- Ce mai vrei şi tu?, întrebă roşcatul scos din sărite.
- Care sunt intenţiile lui?
- De unde vrei să ştiu eu? Mi s-a zis că voi avea un partener pe navă. Speram să fie un bărbat adevărat care, alături de o doamnă ca mine, să facem o echipă perfectă. Totuşi, în loc să fie aşa, mi l-au dat pe el. Will mi-a zis să nu mă mai ţin după creatura îmbrăcată în negru, dar el e cel care mă urmăreşte. Hei, credeţi că mă place?
Ciel nu mai întrebă nimic. Sebastian părea şi el cât se poate de lămurit. Se întoarseră de unde plecaseră şi, pe deasupra, câştigase un pariu. Avusese dreptate când îi spuse micului stăpân că shinigami-ul nu avea să fie de niciun folos. Acum, el arăta mai supărat decât de obicei. Zâmbi şi se îndepărtă încet. Trebuia să afle singur ce pregătea Undertaker.

_______________________________________

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Mda, am vazut faza la care te referi. Era sa iau in brate podeaua de la atata ras. Si scaunul meu dupa mine.

Intr-un fel, il compatimesc pe vesnicul indragostit Grell. Drama pe care isi inchipuie el ca o traieste, cea de a nu fi iubit, este extrem de amuzanta.
Sebastian e la fel de sec precum ne-a obisnuit. Pentru el orice e absolut normal "ca majordom ..." etc.
Undertaker - un mister cu picioare. Tipic.
Astept continuarea

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Am cam tampit comportamentul personajelor, dar revin data viitoare cu ceva mai bun.

5.
Sebastian se strecură în camera shinigami-ului destul de uşor. Lăsase uşa descuiată şi nu se gândi mult dacă ar fi trebuit să intre pe fereastră. Acela era stilul lui... sau, pur şi simplu, uitase. Înăuntru găsi un pat dezordonat , un şifonier pe jumătate deschis şi două scaune aşezate în părţi diferite ale camerei. Termină de căutat în mai puţin de două minute, însă nu găsi nimic mai mult decât un sotoba, haine de aceeaşi culoare şi câteva rochii – care ar fi vrut să demonstreze „abilităţile” de designer. Majordomul oftă, privi la ceas, apoi vru să iasă. Clanţa fu apăsată, dar nu de mâna lui. În mai puţin de cinci secunde, uşa fu trântită de perete de către Grell Sutcliff care nu arăta deloc supărat, ci mai degrabă somnoros.
Intră în cameră căscând, iar ochii îi rămaseră aţintiţi asupra hainelor de culoare neagră împrăştiate pe pat. Îşi porni drujba şi se îndreptă spre locul dezordonat când, în loc să spintece orice i-ar fi căzut în mână, o aruncă înspre tavan. Totuşi, nu destul de mult încât să atingă majordomul sau candelabrul. Pe faţa shinigami-ului apăru un zâmbet şi, fără a privi în sus, spuse :
- Oricine ai fi, coboară. Dacă stric tavanul, stric şi puntea.
Sebastian stătu o clipă pe gânduri. Fie că s-ar fi arătat, fie că nu, avea de-a face cu Grell Sutcliff. Putea scăpa uşor de el. Îşi dezlipi mâinile de tavan şi coborî încet jos, de parcă nu ar fi vrut să atingă podeaua. Nu se gândise, însă, la reacţia bărbatului roşcat ce-şi îmbrăţişa drujba ca pe un prieten drag. Când îl văzu pe majordom, aproape că sări în sus de bucurie. Până şi ochii începură să-i sclipească.
- Sebastian ! Ai venit să... dar nu sunt pregătit, spuse el dramatic.
- Încetează, eşti dezgustător, spuse majordomul trecând pe lângă el cu intenţia de a ajunge la uşă.
Drujba roşie a shinigami-ului trecu fulgerător pe lângă capul lui şi se opri în perete.
- Sebas-chan, doar nu crezi că te voi lăsa să scapi după ce ai ajuns în camera unor shinigami.
Grell se întinse după drujbă, însă nu apucă să-i taie un fir de păr demonului, căci el se dădu la o parte în secunda în care bărbatul o îndreptă, din perete, spre gâtul lui.
- „Unor”?, întrebă el în timp ce se ferea, cu uşurinţă, de atacurile coasei morţii.
- Da, răspunse Grell trist, însă entuziasmul lui reveni în secunda următoare. Trebuie să împart camera cu John Rivers pentru că nu au fost destui bani pentru două persoane. Nu aşa se poartă cu o doamnă. Dacă el va dori să... dar... şi totuşi, tu nu trebuia să te afli aici.
Nu am timp de joacă, gândi Sebastian. Scoase dintr-un buzunar interior două furculiţe de argint pe care le aruncă înspre shinigami. Deşi era obişnuit cu tacâmurile majordomului, acesta nu fu pregătit când veniră înspre el şi-i prinseră haina roşie de perete. Degeaba se smuci cât putu de tare, vârfurile intraseră adânc în metalul navei. Sebastian plecă din camera celor doi cu ţipetele lui Grell Sutcliff pe fundal, care cereau disperate să îşi ia furculiţele din mânecile lui.
***
Regina ceruse un bal mascat pentru seara aceea. Nu dorea să vadă feţele nimănui şi, de asemenea, putea profita de moment pentru a ieşi afară din camera ei. Domnişoara Victoria, fiica ei, părea că se distra de minune. Îşi făcuse câţiva prieteni cu care vorbise toată ziua şi, totuşi, avusese momente în care se puse în colţul ei singuratic fără să spună cuiva de ce. În sala mare se adunară aproape toţi oamenii de la bord îmbrăcaţi în diferite rochii şi costume, unul mai strălucitor ca altul. Toţi purtau câte o mască veneţiană sofisticată ce le acoperea jumătate din feţe. Auzise că se făcuse chiar un concurs pentru cea mai bună dintre toate. De asemenea, se instalase o regulă importantă : nimeni nu avea voie să o dea jos.
Singurul pe care îl putea recunoaşte printre atâţia invitaţi era micul Ciel Phantomhive, cu nelipsitul lui majordom. Deşi purtau amândoi măşti, puteau fi uşor recunoscuţi, având în vedere că Sebastian nu renunţase la îmbrăcămintea lui sobră sau la zâmbetul pe care-l oferea tuturor oamenilor ce se opreau pentru a vorbi cu stăpânul lui. Fiica ei, Victoria, nu se afla nicăieri. I-ar fi plăcut să o vadă alături de un partener cu o mască extrem de sofisticată.
- Doamnelor şi domnilor, pentru seara aceasta, venită special din Franţa, cântăreaţa Isabelle.
***
Sebastian putea vedea cât de supărat era stăpânul lui. Nu îşi luase ochii de pe regină şi nici măcar nu privise spre fata care cânta. Din fericire, el se afla acolo. Masca veneţiană cu totul sclipitoare, ochii albaştri şi părul şaten fuseseră de ajuns. Putea vedea faţa ei cât se poate de bine dincolo de acel spectacol de culori şi pene. Se aplecă uşor spre Ciel, puse mâna la urechea lui, apoi îi spuse :
- Tinere stăpân, cred că ai vrea să te uiţi puţin la domnişoara Isabelle.
Ciel nu avea încredere în ceea ce dorea demonul să-i arate, dar îşi întoarse privirea din stânga în dreapta, spre Isabelle. Nu putea vedea decât penele ce-i acopereau părul, faţa, aproape totul. Pentru o clipă vru să se întoarcă spre majordom şi să-l certe, însă privind atent la ea, o altă imagine i se schiţă în minte.
- Nu se poate !
Sebastian zâmbi. În marea încăpere îşi făcu apariţia Grell, la braţul zâmbitorului Undertaker. Roşcatul se îmbrăcase într-o rochie vişinie la care adăugase câţiva trandafiri, în timp ce shinigami-ul cu păr cenuşiu doar îmbrăcase un alt costum – culoarea rămase, ca de obicei, neagră. Primul lucru pe care îl făcu, fu să-şi îndrepte privirea spre Isabelle. Îşi împinse ochelarii mai aproape de ochi, apoi îi dădu drumul lui Grell ce începuse să explice câtorva fete impresionate cum îşi confecţionase singur ţinuta. Se îndreptă cât mai aproape de fata cu părul şaten, însă nu mai aproape de 2 metri.
Aşa deci, zâmbi majordomul.

_______________________________________

#10

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Cred ca e din cauza ca am baut niste 3 in 1, dar il vedeam atat de clar pe Grell tinuit in perete de furculitele alea...! Sebastian e o vesela ambulanta.
Doi shinigami impartind o camera. Asta chiar merita urmarit.
Balul mascat e o idee foarte interesanta, ramane de vazut ce se va intampla mai departe.
Astept continuarea.

#11

Ada 18
Moderator
Din: The world of shaman king...
Postari: 1464

uhuu..nu vreau sa-mi imaginez un barbat in rochie,fie el si gay

)) Sebastian..imi seamana foarte mult cu cineva..cunoscut.
E chiar interesant ficul,bhai.Cand am timp,vreau sa urmaresc si anime-ul.You made me curious

_______________________________________
Roses have always thorns.Don't you know that?

#12

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Enjoy :

Thank you bhai ca-mi citesti aceasta varza. Nu stiu de cine-ti aminteste Sebastian. Mie una mi se pare un personaj tare unic : )))

6.
Ciel înţelese ce dorea demonul să-i arate. Dincolo de masca plină de pene şi părul de altă culoare şi lungime, cântăreaţa Isabelle semăna perfect cu domnişoara Victoria. Undertaker probabil observase acelaşi lucru, însă el nu-şi putea da seama cu ce motiv ar fi stat alături de ea. Un alt gând îi fulgeră în minte.
- Aşteaptă-mă aici, spuse el.
Nu mai lăsă majordomul să răspundă. Ciel fugi din sala balului pe holul lung, cu uşi plasate pe fiecare parte. Băiatul se opri la una dintre ele, îşi aranjă hainele şi bătu uşor încercând să audă sunete dinăuntru. Chiar când nu se aştepta la nicio mişcare de partea cealaltă, o voce de femeie se auzi răstit :
- Ce doreşti?!
- Domnişoară Victoria? Sunt Ciel Phantomhive.
Trecură mai mult de două minute, dar curând paşi se auziră apropiindu-se de uşă, iar când aceasta se deschise, faţa deloc încântată a Victoriei apăru dincolo de ea. Nu întrebă nimic, ci doar stătu acolo, cu privirea aţintită asupra celui mai mic de înălţime decât ea. Încercase să-şi ascundă rochia de noapte cu un mic şal roşu şifonat, demonstrând cât de mult îi păsa de părerea unui copil.
- Sunteţi în cameră..., spuse Ciel aproape dezamăgit.
- Sigur că sunt, răspunse ea. Altfel nu m-aş fi afişat în faţa ta, nu-i aşa?
Ciel lăsă capul în jos. Majordomul nu greşise, însă nu-şi putea explica cum se putea afla Victoria în sala de bal şi în camera ei în acelaşi timp. Vru să plece, dar se opri în loc. Privi înapoi spre fată şi, cu un aer copilăresc, întrebă :
- Aveţi cumva o soră geamănă?
- Ce întrebare stupidă, răspunse ea. Dacă aş fi avut o soră geamănă...
Privi surprinsă pentru un moment. Chiar dacă reveni la expresia enervată într-o secundă, Ciel observă uimirea de pe chipul fetei. Nu mai spuse nimic, ci alese să se întoarcă în sala de bal. Îl găsi pe Sebastian stând în acelaşi loc şi, miraculos, fără vreun shinigami roşcat prin preajmă. Isabelle, din păcate, se oprise din cântat şi primi fericită braţul designer-ului John Rivers. În spatele lui, Grell încerca disperat să ajungă cu mâna în buzunarul său stâng. Undertaker, însă, îl observă rapid.
- Nu, micul meu prieten roşcat, spuse el. Nu ai voie acolo.
Supărat că fusese descoperit, Grell se îndepărtă încet de partenerul lui. Fără drujbă, părea un om cu totul inofensiv. Singura lui opţiune rămase Sebastian. Nu-l văzu să se mişte de pe acel loc de mai mult de zece minute. Stăpânul lui nu se afla acolo cât timp îl urmărise, iar între timp apăru la loc lângă el. De ce oare îi fura toţi bărbaţii frumoşi? Atrase atenţia celor doi numai când se aplecă spre buzunarul partenerului său.
- Grell Sutcliff încearcă să fure de la prietenul lui shinigami?, întrebă Ciel.
- Nu crede greşit, răspunse Grell. Caut acelaşi lucru ca şi voi.
- Nu-l mai căutăm, îl întrerupse Ciel.
- Poftim?! Vreţi să spuneţi că aţi aflat înaintea mea ale cui înregistrări vor fi pe mâinile lui?
- Se pare că da, răspunse majordomul.
Bărbatul roşcat rămase confuz pentru un moment.
- E cât se poate de logic, spuse Sebastian.
- Dar, stai...
- Oh, ia uite cât e ora ! Tânărul stăpân trebuie să se pregătească de culcare.
Grell Sutcliff urmări cum cei doi pleacă încet spre ieşirea din sală. În spatele lui, Undertaker zâmbea ca de obicei. Scările din metal făceau mult prea mult zgomot, iar vocile nu li se puteau auzi. Totuşi, Ciel vorbea pe tonul lui normal încercând să-l enerveze pe majordom, chiar dacă el nici nu îşi apleca urechea şi nici nu-i cerea să repete aceeaşi propziţie de două ori.
- Grell încerca să ia ceva de la Undertaker pe furiş, spuse el. Dacă aflăm ce, poate vom şti şi cine va fi următoarea lui victimă.
- Mă tem că nu e nevoie să luăm nimic, tinere stăpân, răspunse Sebastian.
Ciel rămase surprins pentru o secundă, însă îşi schimbă rapid expresia când îşi dădu seama. Majordomul avea o idee.
- Să te aud, spuse Ciel.
- Citez : Undertaker este cunoscut printre shinigami datorită faptului că a judecat înregistrările unor oameni celebri ca Marie Antoinette şi Robin Hood. Judecând după acest lucru şi faptul că a fost atât de interesat de o persoană care seamănă perfect cu domnişoara Victoria chiar dacă nu a mai văzut-o niciodată în viaţa lui, aş putea presupune că Isabelle este persoana de care „va avea grijă”.
- Ai putea avea dreptate. Şi totuşi, cât de celebră este această Isabelle? Nimeni din întreaga Anglie nu a auzit de ea. Vine tocmai din Franţa – a cântat în franceză şi doar cei care ştiu limba au putut înţelege.
- Încă un lucru interesant (pe care îl poţi considera argument dacă doreşti) este că domnişoara Victoria nu are semnul regal pe umărul stâng, cel de care au parte toţi copiii regelui.
- Cum ai...
Ciel se opri.
- Nu, mai bine nu-mi spune. Lasă-mă să mă odihnesc, seara asta a fost prea mult.
Majordomul zâmbi. Îl ajută pe capul familiei Phantomhive să se schimbe, după care stinse lumânările şi ieşi din cameră. Paşii lui se mişcau silenţios pe holul întunecat, iar în depărtare încă se auzea vocea Isabellei şi râsetele oamenilor bogaţi, fără chef de somn în acea seară.

_______________________________________

#13

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Prea tare gif-ul, o fi din OVA, bantuiesc ...
Nu am cum sa nu apreciez talentul si 'spiritul de sacrificiu' al lui Sebastian cand vine vorba de 'investigatii intense si aprofundate'. Totul in serviciul familiei Phantomhive, desigur.
In rest, mistere. Mistere peste tot.
Astept continuarea.

#14

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Da, e din OVA (unul dintre ele). Grell avea rolul Opheliei in piesa Hamlet. Pricecless *all the OVAs*

7.
Ciel Phantomhive se trezise înainte de a ajunge majordomul la el. Visase urât din nou şi nu mai putu adormi la loc următoarea jumătate de oră înainte de a-l trezi Sebastian. Stătuse întins în pat privind tavanul, cu gândul la cele două fete identice – prinţesa şi cântăreaţa franceză. Dacă domnişoara nu avea însemnul regal, trebuia să verifice umărul stâng al Isabellei. Se temea că nu va găsi nimic, dar dacă nu încerca misterul celor două gemene l-ar fi bântuit toată viaţa. Nu se întâmplase niciodată să lase cazul nerezolvat. Dacă era nevoie, cerea şi ajutorul lui Grell. Excursia pe vapor devenea interesantă.
***
Grell Sutcliff se întoarse pe partea stângă a patului. Visa că străbătea câmpiile alături de Sebastian şi, cât se poate de ciudat, nu-l dureau picioarele. Zâmbetul îi apăru pe faţă şi în realitate, iar în curând ajunse să-l îmbrăţişeze pe demon. Încet, deschise ochii şi-şi găsi braţele în jurul unui gât, însă din cauza lipsei ochelarilor nu putea vedea absolut nimic. Cel lăsat pradă mâinilor lui începu să râdă incontrolabil, vocea lui speriindu-l pe roşcat.
- Undertaker, tu eşti?
Bărbatul mormăi ceva printre râsete.
- Nu înţeleg, spuse Grell.
- Ia-ţi mâinile de pe gâtul meu, mă gâdili, hohoti Undertaker.
Grell îşi dădu jos mâinile şi încercă să descopere unde era capul celui care vorbea, căci părul cenuşiu părea împrăştiat pe toată faţa lui. Undertaker se dădu jos din pat şi în câteva secunde Grell simţi cum se aşeză înapoi la fel cum simţi ochelarii pe nas. În raza lui vizuală apăru faţa veselă a shinigami-ului cu bretonul dat peste ochi şi cicatricile ce nu dispăreau niciodată.
- Când ai venit?, întrebă Grell.
- Acum cinci minute, răspunse Undertaker.
- Poftim?! Cât e ceasul?
- Zece şi jumătate. Aveam de gând să dorm când m-ai făcut să râd.
- Te voi lăsa să dormi.
Grell se ridică din pat, îşi puse haina roşie pe el, luă drujba şi plecă afară. Cei ce nu avuseseră somn în seara trecută stăteau acum şi vorbeau pe punte. Bărbatul ce ieşise în dimineaţa trecută din depozit se înnoise peste noapte. Îşi dăduse jos barba şi purta un costum gri frumos apretat. Sigur cineva avusese milă de el. Cu ajutorul hainelor care-l făceau să arate mult mai bogat decât părea, reuşise să se integreze printre locuitorii navei destul de uşor, astfel încât nu-l văzuse deloc la petrecere, deşi participase. Decizia shinigami-ului fu să nu se apropie de el până la momentul judecăţii. Avea pe cap problemele lui, nu putea face pe psihologul cu un om aproximativ pe moarte. Când se întoarse cu gândul să se îndepărteze de el, o văzu pe cântăreaţa Isabelle la braţul designer-ului în timp ce conversa cu alţi patru bărbaţi şi o femeie. Din partea opusă, Ciel Phantomhive urmărea aceeaşi scenă. Se îndrepă silenţios spre el, iar majordomul apăru şi el, chiar când dorea să înceapă să vorbească.
- Oh, omuleţul nu poate vorbi fără majordomul lui?, întrebă Grell.
- Nu cu tine, răspunse Sebastian zâmbind.
Grell oftă.
- Vin şi eu pentru prima dată să vă dau o mână de ajutor şi tu vorbeşti aşa urât. Cum poţi fi aşa de rău, Sebas-chan?
- Nu sunt rău. Doar îţi dau de înţeles că nu am nevoie de ajutorul niciunui shinigami pentru a-mi termina treburile date de stăpânul meu.
- Dar...
- Trăieşti cu el în cameră şi nu ai fost în stare să afli al cui suflet va judeca, vorbi Ciel. Cu ce crezi că ne poţi ajuta?
- Ei bine, vă pot da informaţii, spuse Grell cu ochii sclipitori.
- Să te aud.
- Vreau ceva în schimb !
Ciel privi uimit. Deja se gândea ce putea cere bărbatul roşcat şi privi în direcţia demonului care preferă să-şi ţină ochii în partea opusă încă de când Grell pronunţase cuvântul „vreau”. Capul familiei Phantomhive nu se dădu bătut doar pentru că majordomului nu-i convenea cererea unui shinigami.
- Spune ce doreşti, continuă Ciel.
- Vreau ca Sebastian să fie majordomul meu pentru o zi !
De data aceasta, Grell reuşi să-i uimească de-a dreptul. Privirea rugătoare a lui Sebastian aproape îl făcu pe Ciel să râdă. Ştia ce tortură ar fi fost o zi petrecută cu Grell pentru demon. Asta, împreună cu informaţiile, aveau să-i facă ziua mai bună, poate chiar să-l înveselească. Desigur că va asista la toată acţiunea.
- Foarte bine, fu de acord Ciel.
- Tinere stăpân..., spuse Sebastian cu vocea stinsă.
- Taci. Vreau să ascult ce are de spus Grell.
- Mai întâi vreau majordomul, spuse Grell.
- Depinde de informaţiile pe care le ai, i-o tăie Ciel. Doar nu te aştepţi să-ţi dau majordomul pentru că-mi spui înălţimea lui.
- Bine, bine, oftă Grell. Fiecare shinigami deţine un carneţel propriu pe care îşi notează numele celor ce urmează să fie judecaţi. Cei care sunt în situaţiile noastre de acum sunt, practic, obligaţi să-şi noteze numele pentru a nu uita cine trebuie să moară.
- Nu e de ajuns că shinigami sunt chiori, mai trebuie să fie şi uituci, fluieră Sebastian.
- Lasă-mă să termin!, ţipă Grell. Carneţelul meu e chiar aici. Vedeţi?, spuse scoţând un mic caiet roşu pe care-l deschise la ultima pagină scrisă. Cel de care am eu grijă se numeşte Marcus Brel. Mai mult ca sigur că Undertaker are scris numele persoanei în carneţelul lui pe care-l ţine tot timpul în buzunarul hainei.
Ciel privi spre Sebastian şi viceversa. Informaţia părea logică, având în vedere comportamentul roşcatului de seara trecută, dar cel mai mult dorea să-l vadă alături de Grell timp de o zi întreagă. Băiatul oftă, lăsând shinigami-ul să fiarbă de nerăbdare, după care spuse :
- Foarte bine. Sebastian !
- Tinere...
- Acesta e un ordin. Fii majordomul lui Grell toată ziua de azi !
- Yes, my Lord.*

*Îmi cer niţică scuze. Am urmărit anime-ul cu subtitrare în engleză şi mi se pare că aşa sună mai bine, decât în română *hîhî*.

_______________________________________

#15

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Acum inteleg reactia lui Undertaker; deci suporta orice, dar mai puti gadilatul. Si rasul ala senil al lui...! Da, chiar a fost o idee buna ca cei doi sa fie colegi de camera.
Intr-un fel, il compatimesc pe Grell: am avut si eu ochelari cu rame rosii si sunt aproape la fel de chioara.
Dar afacerea e afacere, iar Ciel stie sa traga foloase.Totul devine din ce in ce mai interesant.
Astept continuarea.

#16

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Sunt si surda si chioara si muta. Vocea mea nu se aude, ochii mei nu vad, urechile nu aud. Asta... doar cand nu vreau.

8.
Ciel privea spre shinigami-ul care nu făcuse nicio mişcare. Majordomul aştepta şi el lângă Ciel sperând că nu trebuia să-şi schimbe locul în ziua aceea. Grell rămase pe loc de parcă ar fi îngheţat când auzi cât de uşor i-l dădu băiatul pe singurul om ce-i stătea la dispoziţie pe acea navă. Încă nu stocase cuvintele bine în minte.
- Haide, dă-i un ordin, spuse Ciel.
- Poftim?, întrebă Grell. Aşa, dintr-odată?
- E al tău, răspunse el. Când promit ceva, mă aştept şi să mă ţin de ea.
Grell, totuşi, nu continuă. Nu avea habar ce-i putea cere majordomului chiar în momentul acela. El însuşi era un majordom şi nu se întâmplase să aibă parte de un alt servitor pe lângă el. Începu să creadă că luase o decizie proastă, iar mai tarziu urma să regrete dacă nu acţiona rapid. Nu avea habar nici cum putea începe ordinul.
- Nu am toată ziua la dispoziţie, spuse Ciel. Dacă nu ai nevoie de Sebastian îl voi lua cu mine căci am treabă.
- Nu, stai, spuse Grell. Sebastian... ăh... ia-mi drujba !
Ciel pufni. Distracţia începuse. Se abţinea cu greu să nu râdă de felul în care bărbatul roşcat îi aruncase drujba în braţe şi apoi se întoarse, vesel, spre el.
- Aşa e bine?, întrebă Grell vesel.
- Foarte bine, răspunse Ciel . Ai tot ce-ţi trebuie pentru a fi un conte.
Sebastian privi către micul lui stăpân când acesta vorbi. Ochii lui trădau faptul că îi considera gestul cât se poate de copilăros, iar ideea de a sta împreună cu un shinigami o zi întreagă nu-i surâdea deloc. Ţinu drujba în braţe, aşa cum îi dădu Grell ordine şi-l urmă când acesta porni în direcţia camerelor. În spatele lui rămase tânărul stăpân care, mai mult ca sigur, nu s-ar fi descurcat nici jumătate de oră fără el. Însă, după ultima expresie a feţei lui, îi dădu de gândit. Sigur avea de gând să facă ceva, iar Grell îl încurca exact înainte de sfârşit. Oftă în tăcere pentru a nu fi auzit de shinigami şi intră pe holul întunecat. Bărbatul roşcat îl duse în camera în care, cu o zi în urmă, îşi lăsase furculiţele înfipte în haina lui.
- Vreau să faci curat aici, spuse Grell. Undertaker nu ştie să-şi pună lucrurile într-un loc.
- Am înţeles, spuse Sebastian.
***
Ciel privea cu coada ochiului către Undertaker. La braţul lui se afla, asemeni unui accesoriu, Isabelle. Stăteau nedespărţiţi încă de când se întâlniseră, iar oamenii de pe vas păreau că se obişnuiseră cu cei doi. Se împrăştiaseră şi zvonuri cum că ar fi împreună, dar nu se cunoşteau decât de o zi. Fie că era totul adevărat sau doar un bal mascat, Undertaker nu ţinea de mână o persoană vie fără un scop anume. Se plasă în spatele lui aşteptând un moment pentru a căuta în buzunarul hainei sale negre şi spera ca Grell să fi avut dreptate despre carneţelul shinigami-ului. Întinse mâna spre buzunarul drept al bărbatului şi scotoci, cu grijă, prin el. Rezultatul fură doar câteva scame pe care le lăsă acolo unde le găsi. Se întoarse către cel stâng în care căută totul mult mai rapid. Dădu de carneţel în câteva secunde şi-l scoase sperând că Undertaker nu va simţi.
***
Sebastian termină de curăţat camera celor doi shinigami în câteva minute. Grell preferase să plece gândindu-se că-i lăsase multă treabă pe cap. În realitate, nu ştia ce altceva îi mai putea cere. Experienţa lui cu majordomi era puţin peste zero, acum că Sebastian era al lui. Demonul căutase prin absolut toate hainele lui Undertaker după carneţel în speranţa că îl uitase din întâmplare, dar nu descoperi nimic. Ieşi oftând din cameră, iar când închise uşa, în faţa lui se afişă, triumfător, Ciel. Ţinea caietul negru în mâna dreaptă, în timp ce cu stânga se sprijinea de şold. Zâmbetul lui sfidător îi apăru pe faţă ca un „ţi-am zis eu” cu o mică urmă de „mulţumesc” şi, asemenui unui învingător ce urma să-şi capete premiul, se îndreptă alert spre Sebastian.
- Felicitări, tinere stăpân, spuse demonul. Ai reuşit să iei carneţelul.
- Să mergem în camera mea.
- Stai puţin!, se auzi vocea lui Grell. Ziua încă nu s-a terminat. Sebastian e majordomul meu !
Cei doi oftară exasperaţi la auzul vocii bărbatului şi se întoarseră spre el.
- Ai ordine pentru el?, întrebă Ciel.
- Da!... adică... nu.
- Atunci poate veni cu mine câteva momente.
- Nu !, ţipă Grell. E al meu.
Fără a mai sta pe gânduri, fugi spre majordom şi se prinse cu braţele de el. Sebastian privi spre Ciel care pufni, apoi plecă. După câteva secunde, acesta îl împinse pe shinigami la o parte şi-şi scutură hainele de parcă tocmai ar fi căzut în praf. Îşi scoase ceasul de buzunar şi privi ora de pe cadran. Doar 2:40.
***
Grell nu avusese idei despre ce ar putea face Sebastian pentru el în acea zi. Tot ce îi ceru fuseseră câteva prăjituri şi prezenţa lui peste tot unde mergea. Chiar dacă majordomul îl respingea de nenumărate ori, acesta îşi trecea mâna peste braţul lui şi mergeau, adesea, ca doi parteneri la plimbare într-un parc. Seara se lăsase repede, iar ora 12 fu aşteptată cu răbdare de către demon, care ştia unde trebuia să se ducă. Ciel nu adormea niciodată fără el, iar după cum ştia foarte bine, nu era în stare nici să-şi ia cămaşa de noapte pe el. Când ajunse în faţa camerei, bătu uşor în uşă. Capul familiei Phantomhive îi răspunse aproape instantaneu dacă nu s-ar fi împiedicat în şireturile pantofilor.
- Aşadar, cum ai reuşit?, întrebă Sebastian când intră în cameră.
- Aveai dreptate, răspunse Ciel de parcă n-ar fi auzit întrebarea majordomului.
Întinse crneţelul către demon, iar acesta îl luă delicat în mâinile lui. Pe pagina larg deschisă se afla, scris cu litere gigantice, o notiţă ce-l frustrase pe Ciel încă de când o văzu.
Victoria Adelaide Mary Louisa,pe Dante Deo, 25 iulie. Atenţie ! Răspunde la numele de “Isabelle”.

_______________________________________

#17

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Macar in acest fan fic majoritatea personajelor primesc ceea ce-si doresc...
Si totusi, se pare ca numai gura era de Grel. Pus in fata faptului implinit, nu stia cum sa se comporre cu Sebastian. Majordomul a avut noroc si a scapat usor.
Astept continuarea.

#18

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Moony691 a scris:

Macar in acest fan fic majoritatea personajelor primesc ceea ce-si doresc... .

Hîhî, crezi?

9.
Majordomul nu avea nimic de comentat asupra notiţei din caiet. Nu-i păsa cine avea să moară atâta timp cât stăpânul lui nu era implicat. Oamenii nu aveau nicio importanţă în viaţa lui, toţi erau asemeni unor furnici ce se străduiau să facă totul bine pentru binele reginei lor. Ciel, însă, nu arăta la fel de nepăsător. Ţinea carneţelul în mâini în timp ce citea, din nou şi din nou, numele lung al prinţesei Victoria. Nu fusese de ajuns că avea să moară în douăsprezece zile, dar cea care se afla în acel moment era Victoria doar cu numele. Pentru demon devenea tot mai amuzant. Începuse să se simtă asemenea lui Undertaker – un mic personaj ce se crede într-o comedie. Tânărul lui stăpân închise acel obiect abia după o oră, timp în care el îl rugă de atâtea ori să se culce.
- Sebastian, mi-e somn, spuse el. Stinge lumina.
- Desigur, răspunse majordomul.
***
Domnişoara Victoria ieşi din camera ei următoarea zi, deşi îşi ţinea faţa acoperită de o pălărie. De când apăruse Isabelle nu mai putea merge niciunde. Asemănarea dintre ele putea fi pusă sub un semn de întrebare, iar băieţelul Ciel deja observase că arătau aproape la fel. Totuşi, nu putea sta ascunsă timp de două luni. Atâta timp cât regina stătea închisă între patru pereţi, nu avea de ce să-şi facă griji. Se duse în micul ei colţ ce avea o privelişte atât de frumoasă către mare şi se uită în jur după Isabelle. La ora zece dimineaţa nu se găsea aproape niciun om pe punte, în afară de bărbaţii care fumau şi nu doreau să lase miros în cameră.
- Isabelle!, se auzi o voce.
Fata se întoarse surprinsă în spate, însă cel care strigase se îndrepta spre ea, fără urmă de cântăreaţa venită din Franţa. Avea părul brunet şi se îmbrăcase într-un costum gri necălcat. Faţa lui zâmbitoare,dar necunoscută îi spunea că o încurcase cu Isabelle. Nu putea lăsa panica să se afişeze pe faţa ei. Dacă nu-şi dădea jos pălăria ce-i acoperea culoarea părului, bărbatul nu ar fi ghicit niciodată că în faţa lui se întâmpla să fie altcineva.
- Isabelle, m-ai lăsat singur, spuse el.
- Îmi pare rău, răspunse Victoria.
- Nu e nimic. Aş dori totuşi, să stai departe de individul acela cu păr cenuşiu. Mulţi se cred designeri în ziua de azi, iar majoritatea sunt doar psihopaţi. I-ai văzut cicatricea aceea gigantică de pe faţă? Dar cea de pe gât? Dacă a încercat să se mutileze?
- Uite ce e..., spuse ea, însă se opri căci nu ştia numele bărbatului. Sunt conştientă de persoanele cu care îmi petrec timpul. Îmi cer scuze, dar am stat cu el destul cât să ştiu că nu e un psihopat.
- O zi!, ţipă el.
- Isabelle, se auzi o voce în stânga ei.
John Rivers, îmbrăcat în negru, ca de obicei, se îndrepta zâmbitor spre ea. Chiar dacă auzise toată conversaţia dintre cei doi, nu privi urât înspre bărbat şi nici înspre fată. Întinse mâna către ea, iar aceasta o puse cât se poate de şovăitor în a lui, dându-i de gândit celui îmbrăcat în gri. John îşi aşeză ochelarii pe nas şi se îndepărtară amândoi de locul în care avu loc scurta ceartă. Victoria se simţea cât se putea de inconfortabil, însă nu putea ieşi din strânsoarea lui. Se găsea la braţul unui bărbat necunoscut datorită micului ei secret destul de mare. Câţiva metri mai în colo, el se opri brusc, îi dădu drumul şi se aplecă spre faţa ei.
- Înţeleg că eşti nedumerită, spuse el. Dar dacă vrei să rămâi în viaţă până la sfârşit... nu sta în calea altora.
Fata rămase încremenită, în timp ce John plecă râzând spre camere. Tremurând, îşi dădu jos pălăria şi lăsă buclele aurii să-i cadă pe spate. Privi speriată înapoi pentru a vedea cum bărbatul cu păr cenuşiu îi făcea zâmbitor cu mâna. Aşadar, acela era „psihopatul cu cicatrice pe faţă” al omului care o avertizase. De pe holul camerelor ieşi, în sfârşit, Isabelle. Primul lucru pe care îl văzu fu reacţia bizară a designer-ului care mai apoi se îndreptă spre cântăreaţă. Aceasta îl luă de braţ fericită şi merseră împreună în sala meselor. În partea opusă a punţii, Sebastian Michaelis privise interesat toată scena la care participase Victoria. Lent, îşi băgă mâna în buzunar şi scoase ceasul. Era timpul ca stăpânul lui să se trezească.
***
Sebastian intră în camera lui Ciel cu o tavă pe care erau aşezate o ceaşcă de ceai şi câţiva biscuiţi, micul dejun pregătit de dimineaţă pentru locuitorii vasului. Chiar dacă nu dorea ca stăpânul lui să mănânce acele gustări uscate, cei din bucătărie nu-i dădură voie să pregătească nimic pentru el. Băiatul se trezise, dar stătea cu pătura pe cap sperând, probabil, că el nu va observa. Majordomul decise să-i facă jocul.
- Tinere stăpân, e timpul să te trezeşti.
- Şi dacă nu vreau?, întrebă el.
- Atunci nu am nimic împotrivă, răspunse majordomul. Dar vei pierde tot ce e mai interesant pe ziua de azi.
- Uimeşte-mă, spuse Ciel cu capul în pernă.
- Dacă te vei de jos din pat, vei vedea singur, zâmbi Sebastian.

Dupa chestia asta a trebuit sa recitesc un mic capitol din manga pentru ca-mi amintisem de el.

_______________________________________

#19

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Se intampla ceva abstract aici, lumea comploteaza astfel incat sa nu-mi termin in veci temele. Dar cine-s eu sa ma pun in calea destinului?

Deci aparentele sunt inselatoare... asta da veste buna! Nu am mai avut de mult creierul facut salata.
Astept continuarea.

#20

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Si eu am, dar mai fac pauze special pentru momente din astea in care citesc internetul : ))

10.
Ciel stătu toată ziua pe punte cu ochii pe Isabelle. La îndemnul majordomului, aştepta să se întâmple ceva inimaginabil, care să-l uimească, să-l facă să vrea plecarea de pe acel vapor cât mai rapid. Sebastian părea că era pregătit să plutească pe apă de dragul stăpânului său, dar toată ziua îl privi zâmbitor, ca şi cum ar fi spus „nu acum e momentul”. Pe chipul lui Ciel rămase întipărită expresia de om nervos până seara când, sub lumina lumânărilor, regina îşi făcu apariţia. Avea faţa palidă şi cât se poate de serioasă – nu avea chef deloc să iasă din cameră, cineva o obligase să o facă. Domnişoara Victoria veni după ea zâmbitoare, de parcă tocmai ar fi aflat că nava urma să se întoarcă în Londra. Până şi Grell Sutcliff dorea să vadă ceea ce se întâmpla din cel mai înalt punct. Se aşezase, picior peste picior, pe catargul navei cu drujba în braţe şi urmărea, cu dinţii ascuţiţi la vedere, toţi oamenii de jos.
- Ce vrea să însemnse asta, Sebastian?, întrebă Ciel .
- Vrei să spui că nu ştii încă?, se auzi vocea lui Undertaker din spatele lui.
Pentru prima oară de când urcase pe vas, accesoriul Isabelle se pierdu în partea opusă lor. Cei doi observară tristeţea din ochii ei, dar nu-l întrebară nimic pe shinigami. Acesta zâmbea ca şi cum tocmai ar fi auzit o glumă foarte bună, dar pe care o considera prea nepotrivită ca să poată râde. Ciel se întoarse către el dorind să audă o continuare.
- Tocmai s-a descoperit că ucigaşul din Londra e pe navă, continuă Undertaker.
Bărbatul cu părul cenuşiu începu să râdă în hohote. Ciel renunţase la faţa uimită cu mult timp în urmă, când îl auzi pe Undertaker râzând pentru prima oară de astfel de lucruri. Nu se încumetă nici să întrebe nici ce era aşa de amuzant. Răspunsul ar fi fost unul neaşteptat. Privi spre majordomul zâmbitor şi oftă. Regina ridică mâna, iar toţi oamenii se opriră din vorbit.
- Ucigaşul din Londra a fost descoperit. Vă rog să nu vă panicaţi. Avem pe navă unul dintre cei mai experimentaţi oameni de pe Pământ în dezlegarea misterelor.
- Numai unul?!, spuse exasperat unul dintre pasageri.
Regina privi către cel care puse întrebarea. Bărbatul lăsă capul în jos şi se dădu ruşinat câţiva paşi mai în spate. Fără a asculta şuşotelile celorlalţi oameni, ea se întoarse la gândurile ei şi continuă:
- Da, numai una. Stella, te rog să vii aici.
De pe holul întunecat, îmbrăcată într-un costum ciudat, format dintr-o rochie lungă cu mâneci şi o pereche de pantaloni, ieşi o persoană ce întrecea înălţimea lui Ciel, dar nu pe cea a lui Sebastian. Părul ei ajungea câţiva centimetri peste umeri, iar culoarea lui neagră lucea în lumina lămpilor. Ochii verzi, cu uşoare sclipiri galbene , priveau fiecare persoană în parte. După ce analiză toate feţele de pe navă, se întoarse către regină, care începu să vorbească din nou :
- Ea va găsi criminalul în mai puţin de două zile !
Oamenii priviră fericiţi către regină. Aceasta îşi luă rămas-bun şi se retrase în camera ei, lăsându-le singure atât pe Stella, cât şi pe domnişoara Victoria.Prima nu părea prea încântată de scurta ei prezentare, dar se mulţumi cu ce avea, căci mulţi veniră la ea după ce descoperiseră că se puteau apropia fără a fi răniţi. Ciel privea indiferent spre ea – fata nu îl impresiona cu nimic. Majordomul, în schimb, şi Undertaker arătau de-a dreptul uimiţi.
- Ce s-a întâmplat, Sebastian?, întrebă băiatul. Arăţi de parcă tocmai ai văzut o fantomă.
- Ei bine, tinere stăpân, răspunse majordomul, Stella este chiar ca o fantomă.
Brusc, Ciel păru interesat.
- Ce vrei să spui?
- Stella a învins moartea o dată... nu, de două ori. Prima oară avea numai 21 de ani când a fost lovită de o trăsură.
- A fost o bătaie de cap pentru cel care avea misiunea de a-i lua înregistrările, spuse Undertaker sumbru. S-a luptat, practic, cu ele pentru că nu se lăsau tăiate până când... într-un final...
Undertaker se opri.
- Într-un final, ce?, întrebă Ciel.
- Înregistrările s-au retras, iar Stella a mai trăit încă treizeci de ani. I-am pregătit sicriul atât de frumos degeaba... Şi, îţi vine să crezi sau nu, Stella nu a îmbătrânit deloc. A doua oară a fost înjunghiată de un criminal.Cel care a plecat după înregistrările ei, de data aceasta, era hotărât să îşi termine treaba. Totuşi, nu l-am mai văzut niciodată după aceea.
- În lumea demonilor, Stella e cunoscută pentru contractul cu „demonul sinucigaş”.
- „Demonul sinucigaş”?, se uită uimit Ciel către majordom.
- Contractul ei este vizibil pe încheietura dreaptă... probabil de aceea poartă mâneci lungi. Se spune că, acum cincizeci de ani, în încercarea de a face o lume mai bună, Stella a făcut un contract cu demonul. Acesta îndeplinea ordinele ei aşteptând la ziua în care-i va lua micul suflet negru.
- Ce s-a întâmplat după aceea?
- „Sinucide-te”, cită Sebastian. „Şi ai grijă să nu te mai întorci”.
- Doar nu...
- A îndeplinit ordinul stăpânei sale, răspunse Sebastian. Stella trăieşte de cel puţin două sute de ani fără să îmbătrânească. Unii spun că demonul s-a sinucis, alţii spun că s-a plictisit... iar mulţi dintre ei cred că e luat prizonier. Dar astea sunt doar presupuneri. Nimeni nu a dovedit până acum cât de mult a trăit sau că ar fi făcut un contract cu adevărat.
- Eu încă păstrez sicriul ei, spuse Undertaker. Doar aşa... în caz că... va deveni musafirul meu.
Undertaker se îndepărtă încet chicotind. Îşi lăsase bretonul pe ochi şi nu mai părea că-i pasă de reputaţia lui ca designer-ul John Rivers. După câţiva metri parcurşi agale, se întoarse către Ciel şi majordomul lui. Zâmbitor, strigă către el :
- Să ştii că-mi vreau carneţelul înapoi, micule stăpân.
Ciel privi uimit către Undertaker, dar îşi întoarse capul dezgustat, asemeni unui om prins într-un act de neiertat. Se întreba cum descoperise bărbatul, însă, ce era drept, carneţelul se afla de ceva timp în camera lui. Se întoarse pe călcâi şi plecă pe holul unde se afla mica lui încăpere. Spera ca Undertaker să nu-i pună întrebări când îi va da carneţelul înapoi.

_______________________________________

#21

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Deci se pare ca exista, totusi, o cale de a ramane in viata dupa un contract cu un demon. Destul de simplu, desi nu cred ca mi-ar fi venit in minte prea repede. Interesant.
Ma abtin de la a face orice fel de presupunere; deja mi-am luat multe tepe de la anime, probabil nici in fic lucururile nu sunt ce par a fi. Nu-mi ramane decat sa astept continuarea.

#22

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Hâhâ, cand n-ai ce face citeste manga. De acolo nu iti iei niciodata teapa ^^. (dupa parerea mea, manga are si subiecte mult mai interesante decat cele din anime... si cele mai sexy plot twists (ai sa intelegi de ce daca citesti : ))))))) )

11.
Ciel Phantomhive rămase pe punte până la 11:30 gândindu-se la planurile celor doi shinigami. Avea să-i dea carneţelul lui Undertaker dimineaţa următoare căci nu se simţea în stare să explice cum sau de ce îl luase de la el. Măcar avea alte opt ore la dispoziţie să se gândească la o minciună bună. Majordomul îi stătea la dispoziţie în dreapta sa, trăgând cu ochiul, din când în când, la femeia ce fusese desemnată de către regină să găsească ucigaşul care se infiltrase pe navă. Şi nici nu era singurul. De pe catarg, cât se putea de interesat, Grell privea fiecare pas al Stellei, alături de Undertaker care, aranjându-şi ocazional ochelarii pe nas, revenise la postura sa de designer. Isabelle, însă, nu se întoarse la el. Comportamentul ei putea fi pus sub semnul întrebării şi, chiar dacă se dovedise a fi adevărata fiică a reginei, Ciel nu era preocupat cu problemele ei. Îi făcu semn majordomului să vină cu el în cameră, iar acesta dădu din cap afirmativ.
Înăuntru nu mai intrase aer curat de mult timp. Sebastian deschise fereastra, iar Ciel se aşeză în pat, după care îşi dădu jos peticul de pe ochi. Când îl deschise, imaginea i se afişă în faţă pe jumătate neclară. Nu-i plăcea acea senzaţie, însă atâta timp cât încă vedea bine cu el, nu îl deranja deloc. Sigiliul demonului se afla pe el şi nu-l putea arăta oricui. Nu-l putea arăta... nimănui. Majordomul se întoarse şi oftă când îşi văzu stăpânul.
- Tinere stăpân, spuse el, nu ar trebui să te urci încălţat în pat. Vei murdări lenjeria.
- Eu dorm aici, nu tu, răspunse Ciel.
Chiar dacă îi răspunse majordomului, băiatul îşi dezlegă – pentru prima oară – singur şireturile şi aruncă papucii la marginea patului. Se băgă sub pătură îmbrăcat, fără a-i mai da voie majordomului să-i recite codul bunelor maniere, apoi spuse :
- Avem de rezolvat misterul celor două fete, cel al ucigaşului şi acum mai apare şi această celebră Stella de care a auzit toată lumea, numai eu nu.
- Nu te teme, tinere stăpân. Acum e timpul să dormi şi, dacă îmi dai voie să...
- Nu !, spuse Ciel încăpăţânat. M-am descălţat, cred că e de auns. Acum stinge lumina.
***
- Stella !, se auzi vocea lui Undertaker.
Femeia se întoarse către el. Nu părea uimită de prezenţa lui, ci părea mai degrabă cât se putea de calmă şi încântată.
- Undertaker, mă bucur să te văd, spuse ea.
- Privirea ta nu spune acelaşi lucru, zâmbi Undertaker.
Stella nu-i mai răspunse. Zâmbetul i se şterse de pe faţă şi plecă de parcă tocmai şi-ar fi spus amândoi „la revedere”. Văzuse în ochii lui cel mai bun motiv pentru a se îndepărta.
***
Majordomul era încă supărat de seara trecută, când Ciel nu-i dădu voie să-l atingă. Începuse să se comporte ciudat şi nu-i plăcea. Dacă nu rezolva repede misterul dintre cele două fete ar fi fost ceva mai bine. Din păcate, nu-l putea lăsa singur nici o secundă cu Grell, Undertaker şi, recent, Stella. Chiar dacă primii doi nu doreau nimic cu el, ce-a de-a treia îl privise destul de interesata cu o seară în urmă, iar în ziua aceea sigur urma să facă orice pentru a vorbi cu el. Ciocăni încet în uşa tânărului stăpân, dar acesta nu răspunse. Crezând că doarme, acesta intră încet în cameră. Găsi fereastra deschisă, patul dezordonat, iar papucii pe care-i aruncase cu o seară în urmă pe jos dispăruseră.
- Oh, oftă majordomul. Se pare că tânărul stăpân a ieşit la plimbare.
Îşi puse mâna la frunte şi ieşi afară. Urcă pe punte unde-l găsi vorbind cu Isabelle. Fata părea veselă în timp ce vorbea cu el, iar Ciel chiar zâmbea. Nu, acela nu e zâmbetul tânărului stăpân, zâmbi Sebastian. Îşi începuse cercetările căci, se părea, în ultimul timp se trezea mult prea devreme. Se apropie încet către cei doi, făcu o plecăciune către Isabelle, apoi vorbi către Ciel :
- Tinere stăpân, îmi cer scuze că am venit în camera ta după ce te-ai trezit. Presupun că ai aşteptat mult.
- Am plecat de acolo acum cinci minute, spuse Ciel. De atunci vorbesc cu domnişoara Isabelle. Ştiai că a lucrat la circ înainte să devină cântăreaţă.
Privirea tânărului stăpân spunea că-şi revenise după încăpăţânarea de aseară. Femeia, în schimb, părea stânjenită. Decise să continue cu ceea ce începuse el.
- Oh, aşa e?, întrebă uimit Sebastian. Trebuie să fi fost foarte interesant dacă ai plecat de bună voie.
Isabelle ezită.
- De fapt, am fost vândută, spuse ea.
- Îmi pare rău, se scuză Sebastian. Nu doream să vă aduc astfel de amintiri în minte.
- Nu e nimic, zâmbi Isabelle. Sunt amintiri frumoase, cu excepţia celei în care am fost... dată circarilor. Acum, dacă nu eram la circ, nu ajungeam aşa de bine.
Ciel şi Sebastian se priviră unul pe celălalt. Isabelle se uită peste umărul lui Sebastian şi se scuză. Ciel se întoarse şi-l văzu pe Undertaker. Instinctiv duse mâna la buzunar pentru a simţi carneţelul. Îl scoase de acolo şi îl flutură în faţa bărbatului de la câţiva metri depărtare. Acesta veni la el zâmbind.
- Te-ai gândit să mi-l dai, în sfârşit? Încă de când mi l-ai luat stau cu ora morţii în minte din cauza ta, tinere stăpân. Data viitoare când îl vrei, doar cere-l. Ce? Ai crezut că te voi refuza?
Undertaker începu să râdă, dar Ciel îşi lăsă capul, jenat, în jos. Shinigami-ul se îndepărtă, iar din camere apăru Stella. Îl observă pe micul cap al familiei Phantomhive, însă datorită majordomului îşi îndreptă paşii în altă parte. Exact aşa cum am crezut, gândi Sebastian.

_______________________________________

#23

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Presimt ca iar voi visa Kuroshitsuji. Anime, manga, inca un capitol din fan fic... Mi-a acaparat viata

Si, ca de obicei, nu am ajuns la nicio concluzie clara dupa ce am terminat de citit. Sunt batuta-n cap si imi scapa detalii, cel mai probabil.
Dar e ok

Astept continuarea.

#24

Lucy Wilde
<*MemBru SuPeRioR*>
Postari: 52

Uuuu, te-ai apucat de manga? Mai bine lasam sa se termine cu totul. Pentru ca eu una mor asteptand cate o luna dupa un capitol. Ieri l-am citit pe 89 si 39 de pagini nu mi-au ajuns pentru ca iar s-a intamplat ceva nasol si vreau sa stiu cum continua. Hmm, poate eu sunt aceea care scapa detaliile.

12.
Grell Sutcliff ajunse, în sfârşit, să vorbească cu partenerul lui. Undertaker se învârtea peste tot şi îşi petrecea timpul atât de mult cu Isabelle încât nu putea lua contact cu el. Cum cei doi se despărţiseră, fără un anume motiv, Grell se puse la masă cu designer-ul când veni vremea prânzului. Totuşi, jumătate de oră nu făcu decât să-l privească confuz pe cel care zâmbea în faţa lui.
- Nu înţeleg, zise Grell. De ce zâmbeşti?
- De ce nu?, întrebă Undertaker.
- Vreau să ştiu al cui suflet trebuie să-l judeci !, schimbă Grell, brusc, subiectul.
Fraza îl luase pe neaşteptate pe shinigami-ul cu păr cenuşiu, iar zâmbetul îi pieri de pe buze doar pentru o secundă.
- Victoria... Mary... Adelaide... nu ştiu, stai să-mi caut carneţelul.
Grell îl privi cu gura căscată.
- S-s-s-stai puţin ! Vrei să spui că prinţesa Victoria trebuie să moară?
- Da.
- Şi care-a fost treaba cu „te voi lăsa pe tine să ghiceşti”?
- A fost amuzant să te văd cum te chinui să afli numele persoanei, râse Undertaker.
Pentru un moment, Grell vru să-i dea o replică destul de nervoasă, dar se opri când auzi râsul sacadat al bărbatului. Omul acesta e fără speranţă, se gândi el. Chiar dacă nu-i era niciodată foame, Grell puse mâna pe lingura din faţa lui şi gustă din supă.
***
Stella îi făcuse o vizită reginei, iar aceasta nu părea prea încântată. Ţinea minte ce-i spuse, însă nu trecuse decât o noapte. Când Victoria auzise că nu făcuse niciun progres în cazul ucigaşului de pe navă se înfurie de-a binelea. Îi spuse să iasă afară şi să găsească criminalul în momentul acela sau va fi aruncată peste bord. Stella ar fi vrut ca ea să poată arunca regina peste bord, dar nu avea destulă forţă cu toţi cei două sute de ani ai ei. Găsise pe acel vapor atâtea feţe cunoscute încât dorea să dispară de acolo cât mai repede căci niciuna nu părea încântată să o vadă. Se ascunsese foarte bine în cele două zile de când se strecurase înăuntru, dar ucigaşul îi dădu toată relaxarea peste cap. În ochii lui Undertaker se reflecta propriul ei sicriu şi, mai ales, plăcerea de-a o vedea pe ea înghesuită acolo. Ce o interesa cu adevărat era micul Ciel Phantomhive pe care nu-l mai văzuse de... mult timp. Dorea atât de mult să vorbească cu el şi nu reuşise din cauza majordomului. Simţea o anume frică atunci când îl vedea, deşi era destul de frumos. Bărbatul roşcat – pe care îl observase seara trecută pe catarg – nu îşi lua privirile de pe el. După instrumentul pe care-l ţinea în braţe, nu putea fi altceva decât un shinigami.
- Ce s-a întâmplat, micuţă Stella?, se auzi o voce din spatele ei.
- Nu am dispoziţia necesară pentru a spune toată povestea, răspunse ea întorcându-se către zâmbitorul shinigami.
- Ce-ai zice dacă ţi-aş curma suferinţa cu o mică... incizie?
- Nu acum. Încă nu mi-am terminat treaba.
- Aşadar, înregistrările tale nu mă vor ataca şi nu mă vor face să dispar de pe faţa Pământului?
- Nu pot garanta asta.
Undertaker pufni şi îşi făcu loc pe lângă ea. Nu înţelegea cum purtase o conversaţie cu un shinigami care abia aştepta să-i aducă moartea. Uitase să numere anii în care el se întâlnise în locuri cât mai sofisticate pentru ca „moartea să-i fie elegantă”, aşa cum îi promisese. Mereu avea la îndemână coasa gigantică de care îi era atât de frică. Şi totuşi, niciodată nu încercase s-o ucidă cu ea. Nu era acela momentul? După cum îl cunoştea, mai mult ca sigur că se juca cu mintea ei. Dădu cu mâna prin aer, de parcă gândurile ar fi fost nişte insecte zburătoare şi-şi continuă plimbarea pe holul întunecat, de la un capăt la altul.
***
Prinţesa Victoria îşi făcuse loc în depozit cu o seară în urmă. Atâta timp cât Isabelle era acolo, ea nu se putea face văzută. Toată lumea ar fi observat asemănarea dintre ele şi de aceea tremura de frică. Majordomul acela văzuse că nu avea semnul regal, putea să-i dea acel detaliu cât se poate de important Stellei. O cunoştea cât se putea de bine. Practic copilărise cu ea. Mama ei deţinea o groază de oameni dubioşi în castel, iar Stella făcea parte din acea categorie. Îmbrăcată veşnic în rochia ei ciudată ce se purta cu pantaloni, ea trecea aproape neobservată prin întuneric datorită culorii negre de care nu se dezlipea niciodată. Făcuse un efort enorm să-i aducă din India – deoarece Stella menţionase că acolo găsise acea îmbrăcăminte – astfel de haine, mult mai deschise. Nu purtase niciuna dintre ele fiindcă, a spus ea, îi erau prea mici pentru silueta ei. Totuşi, Stella era cea mai slabă persoană pe care Victoria o văzuse vreodată. Se temea de ea, chiar dacă îi declarase de multe ori că nu avea un motiv. Cu gândul la femeia tânără, Victoria nu îl observă pe bărbatul ce dormea dus pe sicriu. Doar când făcuse un zgomot asurzitor dărâmând mai multe roţi de trăsură, acesta se trezi din somnul său profund.
- Cine e acolo?, întrebă el speriat.
Victoria tresări.
- Cine e acolo?, întoarse ea întrebarea.
- Prinţesă Victoria?
Femeia îşi acoperi brusc faţa. Era acelaşi om cu care se certase o zi în urmă – cel care crezuse că era Isabelle. Deşi era întuneric şi abia dacă se puteau vedea, cei doi se recunoscuseră după sunetul vocii lor. Victoria nu mai spuse nimic, dar bărbatul continuă :
- Te rog, nu te speria. Dorm pe sicriul ăsta pentru că nu am unde.
- De ce dormi tocmai aici? Nu ai o cameră a ta?, întrebă ea.
- Mă tem că nu. Am venit aici după Isabelle, dar ea nici nu mă bagă în seamă. Nu seamănă deloc cu Isabelle cea din copilărie.
Victoria oftă. Tocmai dăduse de un om în suferinţă. Ura să asculte povestirile altora din copilărie, în special dacă erau triste. Îi dădeau şi ei o stare de melancolie după aceea. Vru sa iasă afară, dar se opri, brusc, în uşă :
- Isabelle cea din copilărie, zici?

_______________________________________

#25

Moony691
Pe lista neagra
Postari: 2135

Sunt destul de sigura ca in curand nu voi mai putea spune decat numele personajelor din Kuroshitsuji. E primul anime pe care l-am vazut dupa o uriasa pauza, asa ca... Am devenit putin mai mult obsedata.
Undertaker e intotdeauna o aparitie bizara, dar placuta intr-un fel sinistru. Incerc de ceva vreme sa-mi pun chicotitul lui ca alerta de SMS-uri. Iutube-ul e rau, nu ma prea ajuta.
Sunt curioasa ce va scoate la iveala povestea 'tipului din cala'. Daca a avut vreun nume, evident, nu l-am retinut.
Astept continuarea.

Pagini: 1 2

Mergi la