Poze evilanimeangel de la 862 la 901

cap.11 mai avem mult de mers. toata lumea doarme, am povestit de toate, ne-am mai certat ca de

Cap.11 Sosirea -“Oare mai avem mult de mers. Toata lumea doarme, am povestit de toate, ne-am mai certat ca de obicei, si uite: e seara, si eu stau si ma gandesc…” -Oooaaa! Ce bine am dormit! -Mai incet, ii trezesti pe ceilalti! -Bine, tu de ce nu dormi? -Cum vrei sa dorm cu tine in brate! -Bine, bine! Nu am ajuns inca? -Nu, de ce? -Numai. Sofer mai avem mult? -Inca doua ore. -Multumesc. -Nu aveti pentru ce. -Deci, am hotarat! -Ce ai hotarat? -Fiindca eu am dormit la tine in brate, acum vei dormi tu la mine in brate, pana ajungem. -Dar… -Fara comentarii! Hai pune capul si inchide ochisorii. -Bine. Sa ma trezesti cand ajungem. -Bine. Somn usor iubito. -Multu… -Si cica nu vroia sa doarma, e moarta de oboseala. A si adormit fara sa termine si cuvantul. Sofer, sa ma trezesti cand ajungem. -Bine. -Am sa mai dorm si eu putin. Cand in sfarsit au ajuns, soferul nu reusi sa ii trezeasca pe toti, deoarece Aldo il intampina, si ii zise: -Lasa-I pe mana mea. Tu ia-o pe doica, du-o in camera ei. Stii tu care, daca nu stii zii unei servitoare sa iti arate. -Da, domnule. Haideti pe aici, va rog. -Kaoru, zi-le servitorilor, sa vina pana aici sa ma ajute sa-I duc in camerele lor, iar servitoarelor sa le pregateasca paturile. -Da, domnule, imediat. Dupa un timp: -I-am adus, domnule. Ce trebuie sa facem acum? -Fiti atenti aici, la ce va zic eu acum. Am nevoie de 8 barbati, bine facuti. Are cred ca pot sa stea, sa stea, iar ceilalti sa mearga de aici, sa nu-I mai vad. Deci? Foarte bine. Eu o iau pe verisoara mea in brate si o duc in camera ei FARA SA O TREZESC! Voi faceti la fel dar cu ceilalti, ii luati, ii duceti in camerele lor FARA SA II TREZITI, si ii lasati in paturile lor. Daca treziti pe cineva, va concediez, ne-am inteles? -DA, DOMNULE! AM INTELES! -Bine atunci la treaba. Fiecare lua cate o persoana si ii duse in paturile lor. Pana dimineata, nu se trezi nici unul, de obositi ce erau. -Am ajuns? Unde sunt, se intreba Ai uimita. Ce e asta? Toata lumea, avea in camera lor pe noptiera, o vaza cu trandafiri superbi, printre care si un biletel in care scria: “Buna dimineata! Sper ca ati dormit bine! Pe un umers in camera aveti haine de schimb! Sper ca sunt pe marimea voastra! Am sa va astept jos in dinning room, sa luam micul dejun impreuna. Cu respect, Aldo, verisorul lui Ai. Ps: daca nu stiti unde sa ma gasiti sunati de clopotelul de pe noptiera.” -Am haine de schimb? A da, uite-le. Sa ma schimb si ma duc jos. In sfarsit, ajunsera toti jos in camera, si se pusese toti la masa si il vazu pe Aldo in capatul mesei, unde langa el era si viitoarea lui sotie. -Buna dimineata tuturor! -Buna dimineata si multumim pentru haine! -Nu aveti pentru ce sa imi multumiti, daca mai doriti haine, mai aveti in dulapul din camera voastra. Sigur va intrebati cum ati ajuns aici, nu? -Da! -Am sa va explic, imediat dupa ce luam micul dejun. -Am inteles. -Pofta buna. -Multumim la fel. -Multumesc. Aldo