Poze evilanimeangel de la 3076 la 3115

ms^.^ :zzz:

cap iii

noapte. luna isi arata palida fata noptii. stelele lucesc ca niste

ms^.^ continuarea :zzz: CAP III Noapte. Luna isi arata palida fata noptii. Stelele lucesc ca niste mici diamante. Un vant racoros invaluia orasul adormit. Pe acoperisul unei case, Teruh privea luna. Oftase. Ochii lui azurii erau ganditori. Il framantase mai multe lucruri, dar acum gandul ii era la prietenul sau, Angelo. Nici unui inger nu ii este permis sa se implice in viata muritorilor, darmite sa se indragosteasca. Cand esti inger, iubirea iti este interzisa. Trebuie sa te supui regurilor. "De ce, Angelo?" gandise. In acea clipa Angelo isi facuse aparitia. -Ce e, Teruh? intrebase. Teruh il privea nervos. -Cum adica ce e? Tu ce crezi? -Nu incepe iar... M-am saturat sa tot aud ca nu e bine... -Dar nu iti intra in cap! Daca s-ar afla, cine stie ce pedeapsa ti-ar da. Stii ca e strict interzis! -Nu va afla nimeni, doar daca nu vei spune tu. Esti singura persoana care stie. Sau vrei sa ma tradezi? -Nu te voi trada... -Atunci, lasa-ma in pace. -Dar Angelo... -Tu nu intelegi?! Lasa-ma! Ce tot ai?! Teruh era suparat cand a auzit cuvintele lui. Il prinse cu ambele maini de umeri si il impinse in perete. Apoi cu o mana il luase de barbie si se apropiase de el. -Faci cum vrei... ii zise. M-am saturat de toata povestea asta! Nu stiu ce are atat de special si sincer, nu imi pasa! Il privise adanc in ochi. Angelo simtise un fior pe sina spinarii. Teruh deschise gura pentru a mai spune ceva, dar s-a razgandit. Privirea sa nervoasa se transformase in una de dezamagire. Ii da drumul. Angelo era socat. Teruh isi intoarse spatele. Iarta-ma, Angelo. continuase. Eu... nu am vrut. Eu doar... Nu mai are rost... Ne mai vedem. Si plecase. "Teruh..." isi zise Angelo. "Nu trebuia sa fac asta...gandise Teruh. Mi-am lasat sentimentele sa ma copleseasca... Nu gandeam ce fac." Angelo era inca pe acoperis. "Teruh... De ce?" Apoi isi luase zborul, pierzandu-se in noapte. S-a facut dimineata. Ai se trezi, se imbracase si a coborat pentru micul-dejun. Dar nu era nimeni acasa, asa ca s-i l-a pregatit singura. Si-a pus pachet, apoi a plecat catre scoala. Pe cand a ajuns la scoala era inca pauza. -Ai! Hai aici! -Salut, Hana. -Salut! Nu te-am vazut ieri si m-i s-a facut dor de tine, zambise. Hana era singura prietena cu care Ai se intelegea. Era prietena ei cea mai buna. -Dah, ieri... si se oprise. Brusc, si-a amintit de de inger si de sarutul sau. Toata fata i se facuse rosie. -Ai, esti bine? Ti-e rau? Toata esti rosie... -Nu, nu... Sunt bine. Hai sa mergem la ore. Orele treceau, pentru Ai, foarte greu. Se gandea la ingerul ei. "Angelo... ce nume frumos" gandi. Dorea sa il vada din nou. Vroia sa stie mai multe despre el. Vroia sa ii auda vocea blanda. Un zambet mic i se afisase pe chip. Dupa terminarea primei ore, Ai si Hana, impreuna cu alte colege, luau masa de pranz. -Cat imi place ingerul de la telefonul tau, Hana! zise una dintre colege. -Si mie! Nu-i asa ca a dragut? -Da. Daca ar fi fost real... Iti dai seama, sa te intalnesti cu un inger, frumos... Poate m-as indragosti de el. Ai se inecase la auzul cuvintelor colegei ei. Si-a revenit dupa ce a baut putina apa. Fetele s-au speriat, dar s-au linistit cand au vazut ca e bine. Pe drumul catre casa, Ai si Hana mergeau impreuna. Deodata, Ai intrebase: -Hana... tu crezi in ingeri? -Ciudata intrebare. Cred ca da... De ce? -Fara motiv. Intrebam doar... si zambi. Hana a fost mirata de veselia colegei sale, dar nu ii dadea prea mare atentie si amandoua si-au continuat drumul catre casa. hana-->