٩(͡๏̯͡๏)۶Anime For EveryoneƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Anime! Esti fan anime daca ai intrat aici! Si cu siguranta doresti sa ne impartasesti idoli si aventurile tale asupra personajelor Anime. Doresti sa iti faci prieteni sa fii inteles si ajutat? Aici e locul tau si stii asta, Bun venit Fanilor! Va asteptam!________________.OOO.____________.O. * .* ..
________________.OOOO.______-.OOO. * .* . * .
________________.OOOOO._-.OOOO. * .* ..
_______________.OOOOOOOOOOO. * . * . * . * .
__________-.OOOOOOOOOOOOO. * .* ..
_____.OOOOOOOOOOOOOOO. * . * . * . * .
__________-.OOOOOOOOOOOOO. * . * . *
_______________.OOOOOOOOOOO. * . * . * .
________________.OOOOO._-.OOOO. * . *. * . * ..
________________.OOOO.______-.OOO. * .* ..
________________.OOO.____________.O. * . *. * .
________________.OO.__________
________________.O.__________
ce tareeee!!!!!!!foarte frumos!!!sper sa pui continuarea curand.nu mai pot.sunt nerabdatoare
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through... Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
Timp de o saptamana, Hitomi incerca sa ia legatura cu Ai, dar nu reusi sa vorbeasca niciodata cu ea. In timp ce toata lumea se distra in vacanta primita timp de o saptamana, Ai si Hitomi stateau inchisi in casa nevroind sa vorbeasca cu nimeni. A doua saptamana la scoala. -Neata Ai! -Da, neata! -Ce esti asa de mahnita? -Mi-e somn. -Asa deci. Apropo, Hitomi, cum de n-a venit cu tine? -De unde sa stiu eu. -Cum de unde sa stii? Nu sunteti impreuna? Nu sunteti iubiti? -Stii ce? -Ce? -LASA-MA IN PACE AYAKA!!! -Bine, dar nu e nevoie sa strigi. Am inteles. -Ce are? -De unde sa stiu. Cred ca s-a trezit cu fata la cearceaf. -Poate. Auzi soro, crezi ca ar fi bine sa le spunem si celorlati vestile? -Nu stiu. Hai sa mai intrebam cateva persoane, cum sunt in dimineata asta, daca si ei sunt la fel, cred ca ar fi bine sa nu le spunem. -Sunt de acord. -Neata, fetelor! Ce faceti? -Lasati-ne in pace, nu avem chef de vorba. -Clar. Nu le spunem nimic. -Da, sa le spuna inlocuitorul profului. -Sa ne punem in banci. -Neata! -Neata Hitomi! Sa nu ne zici si tu lasa-ma in pace, ca atunci chiar ca nu mai scoatem o vorba, spuse cele doua pe o voce hotarata. -Desigur ca nu, dar ce v-a apucat? -Ce ne-a apucat pe noi? Ce le-a apucat pe ele. -Stai sa ghicesc: printre “ele” se afla si Ai, corect? -Da. -Bine, atunci e timpul sa ma pun in banca. -Si noi la fel. -Ai, acum vrei sa imi zici de ce esti suparata? -... -Ai, nu te prefa ca nu ma auzi, ca stiu ca ma auzi. -Atunci nu mai vorbi. -Dar vreau sa aflu de ce esti suparata. -Sa vedem, mi-ai zis sa ne intalnim, corect? -Da… -Am ajuns acolo, si tu ce faceai cu altcineva? -Vrei sa te referi la sarutul ala? -E destept baiatul, intorcand fata catre geam. -A, sa inteleg deci, esti geloasa? -Deci recunosti ca ai sarutat-o, dar cinic mai esti. -Unde pleci? -Sa nu te mai vad in fata ochilor. -Stai, nu ramai la ora? -Ce te intereseaza? -Vino inapoi. Ai o lua la fuga, Hitomi a fugit dupa ea, dar ghinion, a venit noul profesor si i-a zis sa ia loc, fara sa stie ca Ai a iesit din clasa. -“Oare la ce se gandeste si unde s-a dus?”. Se intreba Hitomi. -Deci, inainte de a incepe lectia vreau sa va fac un anunt. -Noi stim deja, chicotira cele doua surori certarete. -Colegii vostrii de clasa: Yoru, Bakin, si Jeanne nu vor mai fi alaturi de noi de acum in colo. -Cum? Strigara in cor unii. -S-au mutat din scoala noastra, si vom avea colegi noi. -Incredibil, anul acesta tot timpul am avut colegi noi, si au plecat si au venit. -Da, sunt de acord cu tine, vorbira in soapta doua fete. Intre timp, afara Ai statea pe banca, cu fata intre maini, plangand din cauza ca nu vroia sa il vada pe Hitomi pentru ceea ce i-a facut. Dintr-o data simtea cum doua maini o cuprinde si o strange in brate. Crezand ca e Hitomi, lovi asa de tare acea persoana incat il dadu jos de pe banca. -Ce crezi ca faci prostule? -Imi pare rau, nu am vrut… -Vai, mie imi pare rau, am crezut ca esti altcineva. -Nu e nimic, eu sunt de vina. Nu trebuia sa te inbratisez, dar am vazut ca plangi si… -Ssst! Ii pune degetul pe gura facandu-I semn sa taca. Ti-am zis: e vina mea. -… -Ce-ar fi sa stam pe banca putin, sa vorbim. -Sigur. -Pot sa te intreb ceva? -Sigur. -Cum te cheama? Si de ce esti aici? -Ma cheama Frash. Frash Bolton. Sunt din America. De fapt din Japonia, doar ca acolo am copilarit mai mult. -Aha… -Si sunt aici, fiindca m-am transferat la aceasta scoala. Dar din pacate m-am ratacit, si nu am mai stiut pe unde sa o iau, dupa care te-am vazut pe tine. -A, da… -Dar pot sa te intreb de ce plangeai? -Din cauza unui prost. -Ce ti-a facut? -M-a inselat cu altcineva. -Cum a putut sa ii faca asa ceva unui inger ca tine? -Ca e prost, de aia. -Sa mi-l arati si mie, ok, am sa il intreb de “sanatate”, daca ma intelegi. -Da, te inteleg, dar nu trebuie sa intervii pentru mine. -As interveni cu cea mai mare placere. -Multumesc. Apropo, am uitat sa ma prezint, sunt Ai Ayakashi. -Incantat. -Si eu la fel. -Se pare ca se suna, mergem. -Da, dar trebuie sa imi arati unde e clasa mea. -Sigur. In ce clasa esti? -Sunt in clasa unui profesor ce si-a rupt piciorul, parca, asa mi-au zis sa intreb, ca voi gasi repede. -Asta e clasa profesorului meu. Se pare ca suntem in aceeasi clasa. -Da, ce concidenta. -Sa mergem. -Bine, doar sa ma astepti. -Haide mai repede. -Da, vin acum Ai! Sus, in clasa. -Unde ai fost? Ma… Tu? -Da eu. -Sa nu imi zici ca il cunosti? -Ce, de unde va cunoasteti voi doi? -Ne-am intalnit afara e o problema? Zise Ai, gandindu-se ca il va face gelos pe Hitomi. -Da, e o mica mare problema: mi-am facut griji. Daca pateai ceva? -Nu cred ca te intereseaza. -De unde stii tu? -Ma baga si pe mine cineva in seama? -Da, am uitat, el este Hitomi… -Stiu la perfectie cine este. O zise cu zambetul pe buze Frash. -Vino incoace prietene, cand ai ajuns? Cei doi se imbratisara, si se batura pe spate, ca si cand nu s-au mai vazut de o gramada de ani. -Astazi am ajuns. -V-ati mutat deja? -Da, doar mama a ramas sa faca ordine prin casa. Si inca ceva, am tata vitreg. -Ce? -Mama s-a recasatorit. -Cineva v-a fi foarte trist cand v-a auzi asta. -Sunt de acord. Hitomi il lua de umar pe Frash, si il duse in fosta banca a lui bakin, unde s-au apucat de vorba. Amandoi o uitara pe Ai la usa, si se gandeau doar la ei. Ai ramase uimita de faptul ca cei doi se inteleg la perfectie. Dar oare de unde se cunosc cei doi?
Veti afla in urmatorul capitol.
hitomi si frash
"Poveste fara nume" – poza de Alysu, in Fan Fiction Zone · 32.2KB
_______________________________________ http://bigbangworld.forumgratuit.ro/ ~Too fast to live, too young to die!~ ~G-Dragon - my man, my angel!~
Oau!E foarte super!!!bvbvbv sa pui continuarea!De abia astept.Este minunat!
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through... Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
-Deci, cum ti se pare noul coleg? -Inganfat, prost crescut… -De ce? -Pai, draga Ayaka, ce baiat ma lasa pe mine sa il astept? -Te referi la faza cand s-a intalnit cu Hitomi? Zise Ayame zambind. -De ce zambesti, zise Ai un pic nervoasa! -Nu zambesc. -Nu, nu, atunci eu sunt preoteasa. -Oricum, nu vorbesti cu ei? -Cu cine? Cu cei doi handicapati din fata mea? Nici intr-o mie de ani. -Cineva e suparata… -Terminati, nu vreau sa va mai aud. -Sigur. -Hei Ai, se intoarse Hitomi in spate, nu vrei sa vii cu noi sa ii aratam lui Frash imprejurimile si sa il conducem acasa apoi? -Cu tine? NU! -NESUFERITA! -Ce-ai zis? -Eu nimic. -Ba da ai zis. De fapt, ce ma chinui sa vorbesc cu tine? -Hm! -Ce aveti? Oricum, Ai, deci, vrei sa vii cu Hitomi sa imi aratati imprejurimile? -Nu stiu… -Te roooog! Ma pun in genunchi? -NU! Bine ma duc, dar doar de dragul tau. Fetelor ne vedem maine. Ok! -Nu e nici o problema. Maine ne vedem. -Bine. Sa mergem. -Parca zicea ca nu va vorbi cu ei. -Aha, ce repede se schimba si fata asta, ca si vremea. -Sa mergem, vreau sa vorbesc stii tu cu cine… -Da si eu vreau. -Care e ultima vorbeste cu iubitul ei ultima. -Nu-i corect, ai pornit prima. -Deci Ai, tu unde stai? -Langa cel de colo! -“Langa cel de colo” cica, locuieste langa mine, vrea sa zica, prinzand-o de spate tragand-o langa el. -Boule. -Auch! Cred ca a durut! -E, nu doare asa de tare, doar cand te loveste prima oara, oricum m-am obisnuit. -Te-ai obisnuit? -Da, am fost impreuna… -Deci tu esti cel care a inselat-o? spunand Frash pe un ton serios. -Nu e cum crezi tu ca ti-a spus Ai. -Dar de unde stii ca ea mi-a spus? -Aha, deci ea ti-a spus. -Bou mai sunt! -Am sa iti povestesc eu ce s-a intamplat cu adevarat, nu cum a zis ea. Daca iti spun de spre cine e vorba, atunci si tu ai sa crezi la fel. -Cine e? -Sheela. -Aha, chiar nu am mai auzit de mult despre ea. Am tot cautat-o dar nu am reusit sa dau de ea. -Ei bine, a reusit sa dea ea de mine. -Si, deci te-a sarutat? Dar stii ca nu poate sa… -Veniti oadata, mai rau ca si mosii sunteti. -Am sa iti povestec acasa la mine sau la tine, bine? -Ok! Cei trei s-au plimbat toata dupa-amiaza prin parculete, magazine si i-au aratat lui Frash imprejurimile, cand ajunsi la Frash acasa: -Nu vreti sa intrati? -Nu multumesc, banuiesc ca doica se intreaba unde sunt. -Haide Ai, un pic. Tu Hitomi, intrii? -Eu, numai daca vrea si Ai sa vina. -Dar de ce contati pe mine? -Pai, nu vrei sa mergi singura acasa, nu? -Pai, ai noroc ca stai departe altfel m-as fi dus singura acasa. Asa ca intru. -Perfect, ii zic mamei sa pregateasca ceva gustari. Dar mai intai sa vad daca e acasa. -Bine. Atunci te asteptem aici in coridor. -Nici sa nu va ganditi, intrati si faceti-va comozi pe canapea. -Bine. -Mamaaaaaaaaa!!! Esti pe acasa? Vad ca nu e nimeni! Voi face eu gustarile! -Dar de cand stii tu sa gatesti? -Pai, calatoriile mele trebuiau sa imi foloseasca la ceva, nu? -Aha, deci ai invatat ceva. Felicitari. -Mersi. Hai ca ma duc sa pregatesc ceva. Apropo, ce vreti sa beti? -Un coniac, zise Hitomi. -Vorbesti serios? Daca vrei iti dau, si chiar am unul inceput. -Ai innebunit, vrei sa ma imbeti? Un cola imi ajunge. Daca ai, normal, si am glumit. -Stiu, am vrut sa vad ce zici. -Tare haios. -Tu de ce razi? -Rad cat de prostanaci sunteti. -Prostuta esti tu. Si Hitomi incepe sa o gadile peste tot, aceasta razand cu toate puterile ei. -In… ce… teaza… odata… -Ti-a fost de ajuns? Sau mai vrei? -De ce ai facut asta? -Fiindca vreau sa stiu de ce inca esti suparata pe mine? -Stii foarte bine… Incerca sa se ridice, Hitomi nu a vrut sa o lase, si Ai a cazut peste el, langa canapea. -Imi pare rai… nu am vrut… Nu mai apuca sa zica nimic, caci Hitomi o prinse de cap si o saruta. Frash vazu scena, dar ii lasa in pace, si se intoarse la bucatarie. -Ce faci? -Nimic, doar… -Ma sarutai! SA NU MAI FACI ASTA NICIODATA! Ai inteles? -Da. -Deci care vrea sa guste? Amandoi sarira pe canapea, dupa care intoarse capurile amandoi. -Deci care gusta? Se uita Frash urat la amandoi. -Eu voi gusta, sari Hitomi de pe canapea. -Si eu, imediat. -Ce bine! Ma duc sa aduc bauturiledin bucatarie. -Chiar sunt delicioase, nici nu ma gandeam sa fie asa de bune. -Da, sunt de acord, zise Ai, uitandu-se urat la Hitomi. -Ce te iti asa la mine? Nervoasa, scoase limba catre el. -Stii ce? -Ce? -Nimic. -Zi ce vroiai sa zici. -Nu. -Zi! -Frash. Voi doi de unde va cunoasteti? -De unde ne cunoastem? Ce poanta buna. Zise Hitomi. -Taci, nu te-am intrebat pe tine. -Pai, vezi tu, noi doi… suntem… verisori… -Ce? Aha, deci acum imi dau seama de ce semanati asa de bine. -Pai da, tata cu mama lui Frash sunt frati, si este matusa mea. -Acum inteleg… -Deci, ce vreti sa faceti, film, povestim, sau ce? -Eu gust din astea inca un pic si plec, zise Hitomi. -Dar de ce? -Vreau sa te las sa stai cu Ai, sa va mai cunoasteti putin. -Cu o conditie, si il trase deoparte pe Hitomi. -Care? -Sa imi zici acum, povestea cu Sheela. -Bine. Ce… nu imi vine sa cred… ce de ghinioane am astazi…
_______________________________________ http://bigbangworld.forumgratuit.ro/ ~Too fast to live, too young to die!~ ~G-Dragon - my man, my angel!~
#80
Sword Art Administrator Din: Coreea^^..
Postari: 11547
wwowooow a citot si imi place.. bv lui ai! si a lui hitomi.! asa.. imi place este super tare!
_______________________________________ ___________________________________________________________ Being a 4nia keeps my soul alive..
Si mie imi place.Este super si de abia astept sa afluz popvestea aia care i+a facut pe Ai si Hitomi sa se certe .Asa astept continuarea si este superb.Bv imi place
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through... Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
-Se pare ca veti dormi la mine in aceasta seara. -Nu se poate, si am zis ca fac ceva in seara asta… -Cum mai ajung acasa? Asta e numai vina voastra. Daca nu m-ati adus aici, n s-ar fi intamplat asta. -Ce? Acum e vina noastra? -Da. -Auzi, inganfata mica, cine te crezi tu sa zici ca te-am obligat sa vii aici? Nu tu ai vrut sa vii cu noi? Parca eu am vrut sa ploua! Ii zise Hitomi cu ura. Ai se uita la el, si pentru prima data il vazu nervos, parca a vrut sa faca ceva si din cauza ploii nu a reusit, si acum isi exprima nervii pe ea. -Imi pare rau, nu am vrut sa strig la tine. Doar ca… lasa, uita de asta… si se aseza pe canapea. -“Ce l-a apucat?” Frash, nu… -Stai putin! Alo? Mama, ce faci? Ramai cu tata la hotel? De ce? A inteleg. Bine ne vedem maine. Te sarut. Pa pa. -Cine a fost? Intreba Hitomi. -Mama, se pare ca ramane peste noapte la un hotel cu tata, nu poate veni acasa din cauza vreimii si vom ramane singuri. -Hitomi, putem vorbi? -Sigur. -Deci povesteste-mi despre Sheela. -Imediat. -Eu o sa o sun pe doica sa nu se ingrijoreze pentru mine. -Bine, o sa vorbim linistiti. Hitomi povesti totul lui Frash, Ai statea pe canapea si butona de pe un canal pe celalalt. Se inopta si inca ploua, iar Frash le pregati paturile celor doi. -Paturile sunt gata, desi avem o mica mare problema. -Care e aia? Intrebare Ai si Hitomi in cor. -Veti dormi impreuna. -Sa nu zici ca in acelasi pat, ca acum ma duc afara si mai bine stiu ca dorm acolo. Zise Ai. -Dar, ce am, raie? -Nu ai ceva si mai rau care se molipseste. -CE? -Prostia. Si prefer sa dorm afara. -Ce? Ai sa vezi tu prostie imediat… -Hei, gata, gata, terminati, nu o sa stati in acelasi pat, dar… -Ce bine, nu am chef sa ma molpisesc de prostia lui. -Si nici eu de rautatea ei. Dar stai putin, ai zis cumva “dar”? -Aha… -Cum adica “dar”? intreba Ai. -Nu veti dormi impreuna, dar veti dormi in aceeasi camera. -Asta e si mai rau, ma voi molipsi de mirosul lui. -Da, si ma molipesc de boala ta de a fi suparata pe altii. -Eu voi dormi pe canapea. -Nici sa nu te gandesti, Ai. -De ce? -Fiindca mama de obicei vine si se arunca pe canapea iar tata peste ea, si iti imaginezi si tu. -Yuck, cred ca mai bine dorm in camera cu puturosul asta. -Inganfat-o! -Puturosule! -Va fi o noapte lunga… isi puse Frash mana la cap. -Dar, cu ce voi dormi? -Dezbracata nu poti? -Ce, sa ma vezi tu, nu? -Nu ma intereseaza pe mine cum arati tu dezbracata, oricum stiu cum arati. -De unde stii tu? -Pai nu am facut dus impreuna, si multe altele? -Taci, si sari sa ii astupe gura. -Cred ca ar fi bine sa merg sa caut ceva de imbracat de la mama si de la mine, caci hainele mele se potrivesc perfect pe el. -Da sigur, si tu taci din gura aia. -Bine puiut. -Taci! -Am adus hainele. -Ma duc sa ma imbrac nici sa nu te gandesti sa vii inainte sa ma termin. -Da, bine. -Mersi pentru haine, Frash. Si il saruta pe obraz, facandu-l pe Hitomi gelos, acesta uitandu-se urat la Frash. -Ce-i? Nu eu i-am zis sa o faca. -Hm! Intre timp Hitomi se schimba, isi lua pe el o pijama de-a lui Frash, iar Ai se chinui sa gaseasca fata de la bluza, o gasi si o lua pe ea. -Poti intra Hitomi, doar daca vrei nu te oblig. -Succesc la dormit, Hitomi. -Mersi cred ca o sa am nevoie. -Aha. -Fir-ar sa fie de bluza, nu am luat-o bine, trebuie sa o dau jos, din nou. -Bine ca ai terminat, credeam ca o sa te imbraci o vesnicie. -Ce faci? Iesi! ACUM! -Dar ai zis sa… BUF! Ai arunca cu perini si a luat o carte care direct in capul lui Hitomi zbura. -Ce faceti? Am auzit o bubuitura! Ahhhhhh! Ce faci? -Iesiti amandoi din camera. Cum o poti suporta! Ma doare capul, cu ce m-a lovit oare? -Tu cu ce crezi? Cu asta, si crede-ma am suportat-o destul de bine pana acum. -Aia e… aia e… cartea mea favorita. Cum a putut sa ma loveasca cu ea. Sa vezi ce-I fac. -Cred ca e mai bine sa asteptam pana ne striga ea. Nu crezi? -Ai dreptate. Dupa 10 minute… -Puteti intra! Iertati-ma dar… -“IERTATI-MA?”, ce crezi ca durerea si cucuiul din capul meu va trece asa de usor. Mai ales cartea mea preferata, cum ai putut sa o arunci cu ea? -Dar eram dezbracata si amandoi ati intrat in camera… -Da, acum capul meu are o durere ingrozitoare, si in plus imi curge sange din nas… -V-am zis nu am vrut, si da-mi sa vad cum esti Hitomi. -Nu mersi, ma duc sa dorm. Noapte buna. -Tu ai vrut-o. Noapte buna. -Noapte buna… -Hitomi, sa stii ca imi pare bine ca te-am lovit. -Zzzzzzz. -Bine ca dormi. Cred ca ar fi cel mai bine sa ma pun si eu sa dorm. Noapte buna. Am uitat sa mentionez, paturile erau pe o parte si alta a camerei, Hitomi dormind in patul din stanga a camerei si Ai in celalalt pat, din dreapta. Ai, adormi pe loc, fiidca era obosita, iar Hitomi se trezi, de fapt nici macar nu dormi, se prefacea, cand se duse si se pune pe patul lui Ai. Statea cu fata spre patul lui Hitomi, parul ii cadea usor si frumos pe fata, iar gura ei era deschisa un pic. Hitomi ii trase parul la o parte, ii mangaie faţa incet dupa care se apropie de ea sa o sarute, dar Ai se trezi si il vazu, dar nu zise nimic si il saruta si ea. Timp de cateva minute se sarutau cu pasiune, dupa care Hitomi peste Ai, incepu sa ii dea bluza de la pijama incet jos. Ea ii dadu bluza lui jos, Hitomi sarutand-o incet de la gat in jos. Astfel, noaptea lor fura un vis, nu un cosmar, cum s-a gandit Hitomi. Dimineata… -Ce bine am dormit, dar stai putin, ce…
_______________________________________ http://bigbangworld.forumgratuit.ro/ ~Too fast to live, too young to die!~ ~G-Dragon - my man, my angel!~
#84
kayo_yuko <*BeAutiFul DeMon*> Din: sat florsti, judetul giurgiu
Postari: 278
astia ziua se urasc noaptea se urasc )
_______________________________________ inger mi-e inima, inger mi-e sufletul. oare? mda...as vrea eu. uneori rautatea napadeste si astupa fara ghres un suflet bland care se zbate neputincios in lumina neagra a intuneticului gol.
Foarte frumos si acest capitol Alz.Nici nu ma asteptam la m+ai putin din partea ta .A fost super astept continuarea
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through... Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
#86
Sword Art Administrator Din: Coreea^^..
Postari: 11547
deci este suprb mai ales ultima faza......... in fine astept.. continuarea cu sufletul al gura.. bv!!!
_______________________________________ ___________________________________________________________ Being a 4nia keeps my soul alive..
-Ce bine am dormit, dar stai putin, ce… Ai se trezi nedumerita si incepu sa urle. -Ce cauti tu in patul meu? Da-te jos si pune-ti ceva pe tine. Il dadu jos din pat pe Hitomi, si se acoperi imediat cu patura fiindca vazu ca e complet goala. -De dimineata incepi? Acum ce-am mai facut? Zise Hitomi, inca somnoros. -Nu ce-ai facut tu, ci mai bine zis ce am facut noi doi, zise ea rusinata. -Eu unul zic ca am facut ceva bine, cred. -Crezi? Unde imi sunt hainele sa ma imbrac. *Cioc cioc* se auzira batai in usa. Era Frash. -Pot intra? -Nici sa nu te gandesti!! Strigara amandoi in cor. -Daca intrii esti mort, ai auzit? Zise Ai, nervoasa. -Am si plecat, cand vreti sa vorbiti ca oamenii civilizati sa dati de veste ca sa stiu. Nu m-ati auzit astazi. -In sfarsit suntem si noi de acord cu ceva. Oricum, bine macar ca e sambata, si nu e scoala. -Da… deci unde imi sunt hainele? -Uite acolo, pe jos. -Dami-le! -Acum trebuie sa fac pe slujitorul pe deasupra… -Dar imbraca-te odata, nu vreau sa te vad gol. -Dar hotaraste-te odata, ce vrei? -Imbraca-te tu primul, zise Ai bagata cu fata in cearceaf. -Bine stai sa imi iau pantalonii. Iti dau hainele si ma duc sa fac un dus. -Ok, dar mai repede. Cateva minute mai tarziu… -Gata. Poti sa te imbraci eu ma duc la dus. -Mersi! In timp ce Hitomi facea baie, Ai se termina de imbracat si se duse sa il caute pe Frash. -Frash! Frash unde esti? -Shh! Sunt aici! -De ce vorbesti in soapta? -Uite-o pe mama si uite-l pe tata, dorm amandoi. -Da vad, pe canapea, bine ca nu am dormit acolo. -Bine ca ti-am zis eu. -Da. -Ce vroiai sa ma intrebi? -Daca ai pregatit micul dejun! Vreau sa te ajut! -La fix, acum ma indreptam spre bucatarie sa il prepar. -Prepari si pentru parintii tai? -Nu! Doar pentru noi trei. -Bine. Atunci sa mergem. Eu prepar niste oua. -Eu sunca. De fapt felii de sunca, sunt bune cu ouale. -Da, stiu ca si eu mananc acasa. Desi imi pregateste doica, si eu stiu sa fac de mancare. -Bravo tie. -Mersi. -Auzi! -Da? -Stii ca mi-ai zis ca imi arati cine e cel care te-a inselat, nu? -…Da… -Eu zic ca nu mai trebuie, fiindca stiu cine e. -CHIAR STII? -Da. E Hitomi, nu? -Da. -Bine atunci daca iti zic ca nu te-a inselat ma vei crede? -Ce… cred ca te inseli… nu stiu ce prostii ti-a bagat in cap dar… -Taci si asculta! -Bine! -Fata cu care l-ai vazut pe Hitomi, nu l-a sarutat direct pe gura, ci pe nas. Zice Frash in timp ce prepara mancarea si punea farfuriile pe masa. O cheama Sheela, si nu a fost nici fosta logodnica/prietena, si nici nu e. -Ce tot vorbesti tu acolo? Si de unde o cunosti? Si daca nu e prietena lui, atunci ce e? Sora lui? -Eu vorbesc bine, o cunosc de foarte mult timp si e matusa lui. Sora mamei lui Hitomi. Ai ramase gura casca, si inca nu stia ce sa spuna. -Dar… dar… de unde o cunosti? -Sa vedem, am fost candva indragostit de ea, dar ea cum a fost mai mare decat mine, desigur ca nu s-au uitat la mine. Intotdeauna a fost sincera, buna, intelegatoare, timida si frumoasa, dar toate aceste lucruri m-au fascinat la ea si inca ma fascineaza, zicand toate acestea, el uita ca mai are mancarea pe foc si Ai urla in asa fel sa nu ii trezeasca pe parintii lui, dar sa il trezeasca pe el din visele lui. -Frash, mancarea ai grija te rog si nu mai visa cu ochii deschisi. -Ups, bine ca ai fost langa mine. Am sa am grija data viitoare. Cei doi asezara masa frumos, mai facura cate un ceai si cine vroia suc putea sa se serveasca linistiti, mai ales langa acel mic dejun copios. -Hei, unde ai disparut, te-am cautat sa… Hitomi cu prosopul in cap se uita uimit la cei doi care pregateau masa. -Am fost aici in bucatarie sa il ajut pe Frash sa pregatesca micul dejun. -Aha… si vad ca arata bine si miroase excelent. -Da, mersi, al tau e… vad ca numai are rost. Spuse Frash punand mana la cap. -Hitomi deja se aseza si incepu sa manance. -Cred ca nu mai are rost. Sa ne punem si noi sa mancam, grai Ai punandu-se si ea la masa. -Da, ai dreptate. Pofta buna tuturor. -Mersi la fel. -La fel, zise Hitomi cu mancare in gura. -Hitomi, trebuie sa vorbim ceva dupa ce mancam. El dadu din cap, iar dupa un sfert de ora toti terminara si Frash le zise ca va termina el de strans farfuriile. -Deci, ce vroiai sa imi zici? -Imi pare rau! -Pentru ce? -Pentru ca m-am purtat urat cu tine. -Aha… -Si pentru ca te-am acuzat ca ma-I inselat cu acea fata. -A, aceea… -Nu am stiut ca… Hitomi o opri punandu-I degetul pe gura si sarutand-o. -Da, cred ca ar fi bine sa ma apuc de curatenie. Cel mai bun lucru. Dar pe ziua de azi e ca i-am impacat pe cei doi. Frash se indrepta inapoi in bucatarie, dupa ce a spionat totul, iar cei doi inca sarutandu-se.
Hitomi
"Poveste fara nume" – poza de Alysu, in Fan Fiction Zone · 27.9KB
_______________________________________ http://bigbangworld.forumgratuit.ro/ ~Too fast to live, too young to die!~ ~G-Dragon - my man, my angel!~
Foarte frumops,bv este super tare.Astept continuarea!!!!
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through... Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
Luna septembrie trecu, prea repede decat si-au imaginat, si la fel au trecut zilele pana cand a sosit ziua de Halloween. La Hitomi acasa: -Se pare ca azi e ziua de Halloween. Ce vrei sa facem? Intreba Ai. -Pai, sa fiu sincer nu stiu. Ii raspunse Hitomi. -Eu ma gandeam, ce-ar fi sa stam acasa sau macar sa mergem sa cerem bomboane. -Cred ca prefer partea cu sa stam acasa. -Si eu, desi mi-as fi dorit sa mergem la “colindat” de bomboane. -Daca vrei am eu bomboane cate vrei, nu ma supar. -Oricum, daca tu nu vrei atunci raman cu tine si ma ajuti sa decorez si casa mea, cu tot felul de prostii. -Ai noroc ca a mea e gata. -Da, ai pregatit-o ieri, fara mine. -Ti-am cerut scuze, desigur dupa pumnul primit, trebuia sa imi cer scuze. -Mai vrei unul? -Nu mersi. -Sa mergem sa decoram casa. Ca oricum raman la tine. -Da, puiut, zise Hitomi, sarutand-o pe frunte. -Hei uite… -Da, se pare ca vecina decoreaza si ea. -Ar trebui sa o ajutam, nu crezi? -Ce? Nu am chef sa decorez numai casi astazi, ai noroc ca esti iubita mea, caci altfel nu decoram casa. -Si cum vrei ca o batranica asa de “batrana”, sa poata reusi sa termine? -De ce nu s-a apucat de cateva zile sa decoreze. -Deci, vii? -Nu, si nu o sa ma convingi asa de usor. -Aha, deci nu vrei. Bine, dar sa nu vii la mine cand ai nevoie de ceva. Ma duc. -Nu ma duc… serios… nu m-ai convins… Ai porni si se intoarse cu spatele si ii facu semn ca daca nu vine, nu il mai lasa sa o sarute. -Intotdeauna ma convinge. Nu e corect. -Ha, te-am facut sa vii. -O sa regret asta cat traiesc. -Buna ziua, va putem ajuta. -Vai, iti multumesc Ai, dar ma descurc… -Dar, vrem sa va ajutam, chiar ne-ar face o placere. -Da, cum zice ea… -Bine atunci, cum as putea refuza doi tineri asa de frumosi si buni. Pana cand voi aranjati aici, eu ma duc sa va pregatesc ceva de mancare si de baut. -Dar nu trebuie sa va deranjati… -Cum voi va puteti deranja pentru mine si eu pot sa ma deranjez. -Bine cu ce incepem? -Cu ce incepi? -Cum adica? -Eu dau ordine si tu executi. Deci sa incepem. -Ce? Cred ca glumesti. Eu am sters-o de aici! -Daca nu mai vrei sa “gusti” din saruturile astea, atunci poti sa pleci linistit. -Ce imi face. Stii ca te urasc. -Nu, daca m-ai urî nu ai fi aici. -Imi urasc viata. -Bravo tie, deci sa aranjam odata. -Da, de ce eu??? Trecu o ora, si in sfarsit terminara de aranjat lucrurile. -Ce bine, ati terminat la timp pentru prajiturele. -Perfect, sunt lihnita, obosita si insetata de atata lucru. -Dar eu ce sa mai zic, zise Hitomi cu limba scoasa de un cot, daca tu esti lihnita, obosita si insetata de atata lucru, tu care numai ai ordonat, atunci eu ce sa zic care a carat lucrurile alea? -Lasa, ca nu mori. -Ce? -Sa mancam. Si intra in casa. -Cred ca glumeste, asta e prima si ultima oara cand mai fac eu ceva pentru ea. -Hitomi, intra odata in casa si vino si mananca. -Da sa traiti. In casa: -Au fost delicioase, multumim pentru prajiturele si bautura. -Nu aveti pentru ce, dar fiindca m-ati ajutat, ma sa va rog sa faceti ceva. -Ce? Zisera in cor amandoi. -Sa nu stati maine seara in casa, mergeti la colindat si incuiati bine usile si geamurile sa le inchideti perfect. Sa nu se poate intra in casa deloc. -Dar, de ce? -Maine se implinesc 50 ani… -5 ani? -Da, 50 ani de la moartea baiatului/barbatului sau fetei/femeii, care a fost ucis/ucisa din cauza unui copil, asa ca voi. -Cum adica? -Din cauza unui baiat ca tine, nu se stie ce a fost, desi eu am fost acolo, nu am vazut decat cum a luat trupul, si l-au dus la morga. Nu a avut familie, si trupul a fost lasat la morga, si se pare ca din 10 in 10 ani, bantuie o anumita casa sa gaseasca ceea ce cauta cu adevarat. -Si se stie ce cauta. -Nu, desi s-a auzit ca acum 40, 30, 20 si 10 ani au disparut persoane, dar se pare ca nu a gasit ceea ce a cautat. Si inca cauta. Deci sa aveti grija. -Da, multumim pentru tot. -La revedere! -La revedere! -Hei Hitomi, tu crezi din ce a spus batrana? -Baba aia e nebuna, nu exista asa ceva. -De ce esti asa de sigur. -Nu sunt. -Atunci? -Aaaa… -Vezi, si tu crezi. -Recunosc ca povestea a fost inspaimantatoare, dar rorusi… -Ce? -Nu cred in fantome. -Bine. -Mai bine ne-am duce sa decoram casa ta. -De-acord. -Astazi, toata ziua am lucrat, cred ca am sa dorm doua zile sau poate o saptamana… hmm… -Gata gata, nu mai visa cu ochii deschisi, sa ne apucam de lucru… -Da, sefa…
_______________________________________ http://bigbangworld.forumgratuit.ro/ ~Too fast to live, too young to die!~ ~G-Dragon - my man, my angel!~
#93
Sword Art Administrator Din: Coreea^^..
Postari: 11547
imi place... haide scrie.. este extraordinar.. bv !
_______________________________________ ___________________________________________________________ Being a 4nia keeps my soul alive..
Imi place,este foarte frumos!!!Bv aly astept continuarea care sper sa fie curand!!!
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through... Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
am scris in sfarsit, sper sa va placa, sa ma iertati k n am scris mai repede dar am avut niste probleme. si acum cap.
Cap. 26 Telefonul
-Deci, Hitomi, ce facem in aceasta seara? Ramanem la tv sau mergem cu “colinda”? intreba Ai. -Eu zic sa stam sa ne uitam la tv. -Dar… -Dar ce? -Dar, povestea batranei? -Ce e cu ea? -Cu fantoma aia, oare nu e mai bine sa… -Nu cred in fantome, ti-am zis! O intrerupe Hitomi. -Dar… bine, accept sa stam sa ne uitam la tv cu o conditie. -Care? -Daca patim ceva straniu sau ciudat, sa plecam din casa, ne costumam in ceva si iesim din casa. -Bine sunt de acord. -Perfect, fiindca nu vreau sa patesti ceva. -Nici eu nu vreau sa patesti nimic puiut. O lua in brate, ii ridica barbia si o saruta. Ceo doi pornira spre casa lui Hitomi si cand intrara cei doi observase ceva foarte ciudat: telefonul era inainte pus pe noptiera din coridor, iar acum nu mai era acolo. -Unde e telefonul Ai? Eu stiu ca era aici… -Asa stiu si eu, dar Hitomi, nu crezi ca… -Ca ce? -Ca la-I pus in alta parte, Hitomi? -Nu cum sa il pun in alta parte, fiindca firul cu care e conectat nu ajunge in alta parte, si de aceea tot ma gandeam sa il schimb, cu unul mai modern, deci in concluzie nu aveam unde sa pun telefonul. -Da, asa e… parca mi-ai zis ceva candva de asta. Dar atunci daca nu e acolo, unde poate fi? -Cine stie. Lasa il cautam alta data. Oricum, se face intuneric, mai bine aprindem luminile. -Da, sunt de acord, zise Ai putin ingrijorata. -Acum ca am aprins luminile, ce-ar fi sa stam noi doi sa ne uitam la tv? -Sigur, doar… -Acum ce mai e? -Lipseste ceva. -Ce? -Sa vad: popcorn sau chipsuri, si racoritoarele. -Ai dreptate, popcorn nu am, doar chipsuri, care sunt in dulapul de sus, stanga, chiar pe colt, in bucatarie iar racoritoare am doar coca cola si energizante, care sunt in frigider in sertarul cel mare, cel de jos. -Ok. Mersi. -Pentru nimic. -Apropo, eu vreau cola, tu ce vrei? -Energizant. -Aha, energizant. -Ce, nu poate avea omul nevoie de energie? -Nu am zis nimic. Dar parca nu ai energie destula, mai vrei, si rade. -Nu e amuzant deloc. Ai pleca in bucatarie dupa cele necesare si Hitomi cauta ceva de vizionat. Cand deodata se lua curentul si telefonul care era dat “disparut” si inca e dat “disparut”, incepu sa sune. Dar de unde se auzea? Fiind foarte speriata, Ai se refugie in bratele lui Hitomi, iar acesta lua o lanterna, si incepu sa caute misteriosul telefon sa vada de ce suna si cum, fiindca nu era conectat. Telefonul se auzea din baie, iar cei doi ajunsi acolo, incepura sa vorbeasca in soapta. -Ce ne facem? Intram? Intreba Ai foarte speriata. -Pai ce putem face altceva? -Cred ca ai dreptate… -Crezi? -Nu, nu cred, ai dreptate, nu exista alta solutie. Scuze. -Nu-I nimic. Sa intram. -Bine. Deschise usa incet, si dintr-o data lumina aparu si telefonul nu mai suna, iar in baie, pe o noptiera, era telefonul, care nu era conectat la vreun fir, si receptorul atarna in jos ca si cum cineva ar fi raspuns la el, si asa a si fost: receptorul avea o urma de sange. Dar cum a reusit sa sune cineva, daca nu era conectat? -Cred ca ar fi bine sa plecam, incepu sa zica Ai fiind din ce in ce mai ingrozita de faptul ca cineva ar fi in casa, sau ceva. -Stai sa pun receptorul si telefonul la loculo lor. -Nu cred ca ar fi o idee buna. -Stai putin… -Dar… Hitomi, nu vreau sa patesti nimic. -Nu te teme, nu voi pati. Auzi si tu asta? -Da. -Dar de unde vine? Mai ales se aude foarte incet. -Cred ca stiu de unde se aude. Zise Ai.
_______________________________________ http://bigbangworld.forumgratuit.ro/ ~Too fast to live, too young to die!~ ~G-Dragon - my man, my angel!~
#96
Sword Art Administrator Din: Coreea^^..
Postari: 11547
superb..extraordinar bv! de groaza rau..imi place.sa mai scrii..
_______________________________________ ___________________________________________________________ Being a 4nia keeps my soul alive..
Firar sa fie! Nu m-ai dorm in seara asta! Am glumit,am glumit. Foarte frumos,inspaimantator si...minunat. Bravo! Te rog,pune repede continuarea!
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through... Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go Let the music take control! That sound is beautiful And I'll never let it go (never let it go) No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
) 
