|
|
Era seara.Toti dormeau,toti mai putin Hana care statea cu ochii atintiti la cerul senin plin cu stele care sclipeau care mai de care mai puternic.Sclipirea lor era hipnotizatoare,insa,numai pentru cei care aveau sufletul si inima impacata.Cei confuzi care priveau spre ele insa aveau gandul in alta parte si inima incarcata cu suferinsa nu le puteau vedea frumusetea.Un suflet pierdut...care nu poate iesi din intuneric...
Eisodul 13:Te iubesc si de aceea vreau sa fii fericita!
-E atat de tarziu...insa...simt ca nu ma pot culca.As vrea dar...spuse Hana inca privind in gol.In acel momenti nu se mai gandea la Hiroshi sau la faptul ca o sa-si petreaca restul vitii cu el.Ea se gandea la Aron.Ar fi vrut sa vada ce face,insa nu putea.Totusi se decise sa coboare si sa-si ia o mica gustare pentru ca nu mancase nimic.Nu era din cauza lui Aron.Pur si simplu ratase masa datorita gandului care nu ii dadea pace:,,Am facut oare bine?Am luat decizia cea buna?''
Cobora incet scarile vechi,facute din lemn si acoperite cu un covor rosu ca rubinul.Mana ei fina ii aluneca pe balustrada rece,construita mai recent,facuta din metal.Din cinci in cinci pasi se aflau tablouri vechi ce reprezentau portrete sau peisaje triste de toamna sau iarna.Dupa mai mult timp,Hana ajunse la receptie.Din fericire,invatase cum sa ajunga in bucatarie,iar receptionera le spuse:,,Daca aveti nevoie de ceva va puteti servi si singuri.Nu prea avem personal si nu ne prea permitem sa angajam.Am investit mult in acest castel,insa din pacate nimeni nu mai este dornic sa vina intr-un castel vechi bantuit.''Ea observa ca cineva se plimba prin bucatarie.Deoarece nu prea se speria usor,decise sa se duca si sa infrunte intrusul.Totusi descoperi la timp ca era doar Aron care se parea ca a ratat si el cina.Hana vru sa plece in liniste insa stomacu ei vroia altceva.aron auzi si se indrepta spre intrarea in bucatarie pentru a vedea cine e.
-E cineva....Hana..?Ce faci aici la ora asta?spuse acesta putin mirat.Insa zambi.
-Ce ti se pare asa amuzant?spuse hana pe un ton mai dur,incercand sa-si opreasca sentimentele care o facura sa roseasca.
-Nu stiu!Poate faptul ca suntem amandoi in acelasi loc iar tu esti impracata in acest fel.si incepu sa o masoare din priviri.
Hana constientiza ca era intr-o rochie de seara roz,stramta pana la bust unde avea o pamblica frumoasa,portocalie.De la bust in jos era larga,si lunga pana la genunchi.Ea se rusina si mai mult.Isi puse mainile in jurul corpulei si lasa capul in jos,dupa care ii spuse lui aron,ridicand capul:
-Idiot pervers!!!Netrebnicu...le...Hana nu putu sa termine ce avea de spus pentru ca incepu sa plenga.Aron era confuz.Nu tuna si fulgera,totusi hana plangea.
-Hei ce-ai patit?De ce plangi?
-Plang din cauza ta,idiotule!!!Uite ce mi-ai facut!TE URASC!!!!si il saruta cu lacrimi in ochi,lacrimi fierbinti care curgeau pentru cineva care nici macar nu merita,dupa parerea Hanei.Aron nu se impotrivi si o stranse puternic in brate.Amandoi tanjeau dupa clipa cand vor fi impreuna din nou.
Dupa un lung sarut cei doi s-au decis sa iasa pana afara pentru ca era o seara foarte frumoasa si calda.Hana observa o bancuta langa castel ,,probabil este pentru turisti...''gandi ea.Il apuca pe Aron de mana si il trase spre bancuta cenusie.
-Hmmm....nu am mai stat de mult timp atat de apropiati unul de celalalt.spuse Aron privind spre cer.E asa frumos,nu?adauga el.
Hana isi ridica privirea si ramase surprinsa de frumusetea cerului negru incarcat cu o lumina imensa,alba,rotunda,urmata de alte luminite insa mai mici care se intreceau intre ele.
-Este asa frumos!,,Este ciudat.Am privit cerul pana acum si nu i-am observat frumusetea insa avum,dintr-o data sunt fermecata de ea.Oare e din cauza?''ea isi indrepta privirea spre Aron.Observa ca inca il tinea de mana.Ii dadu drumul,dar el o prinse cu putere de mana si o saruta.
-Nu vreau sa m-ai stau departe de tine niciodata!Te iubesc!ii spuse acesta dupa care o saruta din nou.Totusi Hana deveni serioasa si ii povesti lui Aron despre Hiroshi si despre faptul ca va ramane cu el.Ea se astepta ca Aron sa aiba aceasi reactie ca si mika.Sa-i spuna sa nu ramana.Insa...
-Inteleg!Se pare ca nu m-am inselat cand ma gandeam ca sunteti foarte apropiati.Insa...e asa trist sa traiesti intr-o fantezie prosteasca.El trebuie sa invete sa treaca peste ce a patit dar nu este ajutat.Hiroshi va fi fericit...dar tu?Aron ii dadu drumul la mana si se ridica de pe banca.Incepu sa mearga incet,se opri si ii spuse:Uita tot ce ti-am sus in seara asta.Defapt...nu s-a intamplat nimic.Asta a fost doar un vis,un vis care a durut.ultimele lui cuvinte le puse mai incet.el continua sa mearga si intra in castel.
-Ce-am facut?Aron te...te...iubesc atat de mult!si incepu sa planga din nou,de data asta erau lacrimi de iubire.
Aron,dupa ce intra in castel se rezema de un perete,isi puse o mana in par,iar o lacrima incepuse sa ii curca din ochi.
-Ce naiba e cu mine?Chiar o iubesc?Nu!Asta e doar un vis,un vis dureros...doar un vis...si urca in camera lui.
Hana inca statea pe banca si plangea.Nu m-ai suporta.Isi sterse lacrimile repede si urca fugind in camera ei.Hana si Aron nu stiau ca cineva ii vazuse...acel cineva era persoana care statea ca un zid intre cei doi...
In urmatoarea zi toti trebuiau sa isi pregateasca bagajul pentru ca era vremea de plecare.Desi nu m-ai pleca Hana isi impacheta lucrurile.Nici ea nu stia de ce.Se puse pe pat si incepu sa planga.In acest timp Hiroshi il chema pe Aron pentru a discuta cu el.
-Ce vrei hiroshi?spuse acesta cu un glas foarte dur.
-O iubesti asa-i?Si eu o iubesc.Insa ce inseamna sa fie numai unul fericit iar celalalt nu?
-Ce vrei sa spui?
-Hana nu ar fi fericita aici cu mine.Te iubeste,iar tu o iubesti de asemenea,nu?Sa ai grija de ea.
-Hiroshi...promit!
-Foarte bine!Inca ceva....
-Copii sunteti gata?
-S-ai spui lui Akiru ca am s-o sun.O sa-mi fie dor de tine!Hana o imbratisa pe Mika.
-Abia ne-am reintalnit si deja ne despartim...o sa-mi fie dor de tine,surioara!
-Si mie o sa-mi fie dor de voi,de voi toti.
-Apropo de toti...unde e Aron...a uite-l!
Aron aparu cu doua bagaje.
-Aron parca ai venit cu un singur bagaj,nu?intreba Hana surprinsa.
-Da,de ce?
-Cum de ce?Pai acum ai doua!
-Aaaa...asta e al tau.Sa mergem!
-CE????intrebara toti in cor foarte mirati.
-Am vorbit cu Hiroshi si...
Flashback
-Foarte bine!INca ceva...
-Ce?
-Vreau sai spui asa:Te iubesc!Tocmai de aceea vreau sa fii fericita.Sa ai grija de tine si mult noroc pe drumul de intoarcere.Nu te teme pentru mine!Voi fi bine!
End Flashback
-Hiroshi....
Aron porni spre autobuz si o apuca pe Hana de mana.
-Haide!
-Bine!o spuse cu zambetul pe buze.,,Multumesc Hiroshi!''spuse aceasta in gand.
In autobuz Aron statea langa Hana si o tinea strans de mana.
-Aron...ce ai spus aseara....
-Ce?Ca te iubesc?
-Pai...e adevarat?
-Hmmm...cred ca da....
-Crezi???!!Idiotu...Aron o saruta nelasand-o sa termine ce avea de spus.
-Te iubesc!si o saruta in continuare.
-Fac un cuplu asa dragut!spuse mika punand mana la gura si incepind sa chicoteasca.
-Da,ai dreptate!afirma Cashim.
-Ce??Dar tu nu o iubeai.Tu si cu aron va certati pentru ea!
-Da dar acum mi-am gusturile.si o saruta pe Mika.
Hiroshi se duse in poenita unde statea adesea cu mizumi.El isi aduse aminte de ea si era bucuros.Harinu nu m-ai incerca sa-l cucereasca pe Aron pentru ca nu m-ai avea rost.El o iubea pe Hana.Insa ea se imprietenu cu Ayano care ii arata cat de frumoasa e viata...chiar daca nu ai un iubit.Acum toti puteau privi la cer si sa ii vada frumusetea,pentru ca sufletele lor au iesit din intuneric...Dragostea te poate purta departe,insa depinde daca stii sa o si pretuiesti si te lasi dus de ea...
the end...
Ei bine aici se termina ficul Zilele Obisnuite Ale Scoli.Va multumesc pentru ca l-ati citit si sper ca v-a placut.
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through...
Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control!
That sound is beautiful
And I'll never let it go (never let it go)
No i'll never let it go
Let the music take control!
That sound is beautiful
And I'll never let it go (never let it go)
No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone
Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
|
|
Ms si ms si tie Mika 
