Poze evilanimeangel de la 534 la 573

cei trei isi luase o pozitie pentru zborul de 11 ore, aiko isi scoate portofelul uitandu-se in el.
-

Cei trei isi luase o pozitie confortabila pentru zborul de 11 ore, aiko isi scoate portofelul uitandu-se in el. - Alex de ce am doar 8 dolari? Intreaba ea scotandu-i din portofel. - Si la mine lipsesc bani. Zice si Bill. - Da...Biletele au fost cam scumpe. Explica lasandu-se mai jos sub privire incruntate a lui Bill si Aiko care parca vroiau sa-l omoare. Dupa un timp toti isi gasisera ceva de facut mai exact: Alex doarme, Aiko citeste iar Bill asculta rock la gastile telefonului. Intr-un final ajung si la aeroportul din Tokyo. - Ce bine...Am amortit pe scaune. Zice Bill intinzandu-se ca un elastic. - Si eu... Completeaza Aiko tinandu-se de spate. - OK, Aiko sa mergem la bunica ta Spune Alex vioi. Cu toti au luat metroul pana ce au ajuns in zona rurala a Tokyo-ului. - Wow! Linistit loc avand in vedere agitatia din oras! Exclama Alex. - Cam asta e Japonia..Aici e. Si se opresc in fata unei case mai moderne. Aiko se opreste si bate la usa unde ii raspunde bunica ei. - Aiko! Ce bine imi pare sa te vad cat ai putut sa cresti! zice femeia luand-o de umeri. - Si mie imi pare bine sa te vad bunico...Apropo ei sunt prietenii mei. Se intoarce spre ei. - Vai dar nu stati in casa haideti intrati! Ii primeste ea bucuroasa in casa unde le pune niste ceai japonez ce le lua mintile lui alex si Bill la cat de amar e. - Stiu ca este cam amar dar te obisnuiesti cu timpul. Le zice femeia. - Eh...Te obisnuiesti dupa primele inghitituri...Multumim doamna... - Spune-mi Mariko.... Ii zice zambitoare. Apropo parintii vostrii nu stiu ca sunteti aici nu credeti ca o sa-si faca griji pentru voi? Adauga mai luand o gura de ceai. - Poate...Stati! De unde stiti ca nu le-am zis? Intreaba Bill uimit. - Am ghicit. Raspunde vesela. Dupa un timp se face seara iar doamna Mariko se duce la culcare, insa Aiko, Bill si Alex merg in camera de oaspeti toti trei. - Bine...Acum sa vedem... Zice Alex deschizand o cartea ce avea o copera negru cu rosu. - De unde ai cartea? Intreaba Aiko neapucand sa citeasca titlul. - Nu conteaza, nu conteaza....Bun deci trebuie sa luam un obiect din casa si sa-l ducem foarte departe de casa. - Ce spui de halatu acela? arata Billl cu degetul aratator. - Bill este un kimono nu un halat. Il lumineaza Aiko ridicandu-se. Alex merge si ea kimono-ul, merg la maxim 7 metri de casa unde il lasa pe jos. - Si acum? Pune Bill o intrebare - Pai...Cand ajungem acasa unul din noi trebuie sa se intoarca sa-l ia. - De ce? Intreaba iar Bill. - Nu stiu nu scrie mai mult.Explica alex. Ajung in fata casei iar baietii se pregateau sa intre, insa Aiko se opreste. - Bine..Ma duc eu. Le zice. - Esti sigura? O intreaba Alex. - Bineinteles oricum singurul pericol este sa ma loveasca o masina. Aiko pleaca iar baietii intra in casa s-o astepte, ajunge iar in locul unde lasase kimono-ul si luandu-l de jos, se uita in stanga si in dreapta dar nu vede nimic lucru ce ii intareste ideea ca totul este o obsesie bolnava a lui Alex. Se intoarce acasa unde ii gaseste pe baieti in sufragerie. - Cum am spus e o pierdere totala de timp. Le zice lasand kimono-ul jos. - Poate n-am facut bine. Zice Alex uitandu-se in carte. Atunci se aude o bataie in usa. - Ma duc eu. Ii anunta. se duce la usa pe care o deschide usor vazand o femeie cu parul negru si ochii albi plus cu o taietura groaznica la gura. Inchide usa incet prijinindu-se cu spatele de ea. - "Bun..am inebunit.." Se gandeste respirand cam greu, insa imediat o foarfeca trecu prin usa gata gata sa-i taie gatul. Kuchisake Onna