Poze evilanimeangel de la 2338 la 2377

ok... noul meu fic :zzz: inca mai scriu la el, dar il postez oricum. sper sa va placa :nod: cam tot

ok... noul meu fic :zzz: inca mai scriu la el, dar il postez oricum. sper sa va placa :nod: capitolele cam tot aceiasi lungime le vor avea :limba: :zzz: , doar ca acest fic are doar 6 capitole. o sa vedeti voi. lectura placuta =D CAP. I Lumea.. Un loc monoton, trist si dezamagitor. De ce un om poate avea atatea ganduri negre? Totul e in ceata... In aceasta lume cu infinite intinderi exista o fata diferita de ceilalti. Nimeni din jur nu o aude, nu o intelege. Pe chipul ei nu exista zambet. Parul mov ii cade usor pe umeri, ochi ei mari, verzi, privesc in gol. Statea pe acoperisul blocului unde locuia. Era refugiul ei, era pentru ea "acasa", fiindca, atunci cand parintii nu te iau in seama, se cearta pentru orice fleac, nu ai alta solutie. Statea singura, cufundata in tacere. Se auzea doar bataia inimii si rasuflarea sa grea. Privea cerul. Soarele nu apuse inca. O raza slaba ii atinse chipul, parca mangaindu-l. Suspinase... Se pare ca nici un om nu exista pentru a-i spune "Nu iti face griji. Totul va fi bine". Pasea incet pe strazile aglomerate ale orasului. Vedea doar oameni venind si plecand, grabindu-se sa ajunga nicaieri... Pasii ei se indreptau spre parcul din apropiere. Acolo obisnuia sa mearga pentru a picta. Blocul de desen in mana dreapta, iar acuarelele si creioanele in mana stanga. Isi pregatise uneltele. Daduse usor cu pensula pe hartie, alunecand. O dara de culoare se asternuse pe foaie. Urmasera mai multe culori, amestecandu-se intre ele, realizand un peisaj superb, apusul. Albastrul cerului se impletea cu rosul soarelui, modeland o perdea violeta in spatele lui. Sublim... Terminand tabloul, fata s-a indreptat spre casa. Pe maini avea urme de vopsea. Mergea parca absenta. Vrand sa treaca strada, nu a observat ca venea o masina cu viteza mare. Era pe mijlocul trecerii de pieton cand masina clanxona infernal. Fata, speriata, a inchis ochii parca asteptand moartea sa o strafulgere. Dar simti cum o pereche de maini o impinse pentru a ajunge pe cealalalta parte a strazii. Toata lumea o fixa cu privirea. Fata s-a intors sa vada cine e salvatorul ei. Dar... nu era nimeni. Cauta cu privirea, dar nu a vazut pe nimeni. "Am simtit cum m-a impins cineva. Nu a fost o inchipuire" isi zise. Revenindu-si, s-a ridicat de pe jos si s-a indreptat spre casa. "Cineva m-a ajutat, gandise. Stiu sigur.". Pe marginea strazii, doi ochi senini , de un albastru al marii urmareau pasii fetei. Acesti ochi nu erau al vreunui om, ci al unei alte fiinte. Parul sau negru ii cadea in suvite peste ochi,imbracamintea sa alba ca neaua proaspat cazuta, iar in spate o pereche de aripi ii completau perfect tinuta. Era un inger. O fiinta incredibil de frumoasa o salvase pe fata. Acesta a rasuflat usurat. "Te implor, ai grija altadata", gandi el. -Nu e bine ceea ce faci, Angelo. ii zise un alt inger. -Stiu , Tenruh, nu imi tine morala. Esti prietenul meu, asa ca lasa-ma. -EL nu va fi de acord, daca afla. -Nu trebuie sa afle. Voi pleca. si ingerul a zburat... Fata a ajuns acasa si s-a intins in pat. Si-a dat jerseul jos. S-a oprit o clipa. Gasi ceva. "O pana alba?" gandise. "De unde?". Si-a adus aminte de accident. "Un... inger?" Privise pana.O atinse usor.A mers catre fereastra. Privea o stea. Un zambet mic i s-a asternut pe fata. "Se pare ca cineva are grija de mine" gandi. Apoi s-a bagat in pat, punand pana langa ea. Cu ochii pe jumatate inchisi, murmurase "Vreau sa te vad...", apoi adormi. O mana alba, subtire ii mangaiese chipul. Era Angelo. Se uitase la fata. S-a apropiat usor de ea. Ii putea simti rasuflarea sa calda. Isi inchise ochii si isi retrase capul usor. "Si eu as vrea..." ii spuse. Ingerul a ramas toata noaptea pentru a-i veghea somnul fetei. Fata ei rozalie, frumoasa, il captivau pe inger, nemaiputand a-si lua ochii de pe ea. Mana ei subtire o intinse pe perna, langa pana gasita. Ingerul ii luase mana intr-a lui cu mare grija. Pe chipul fetei apraruse un zambet atat de senin... Ingerul zambise si el... Era atat de fericit. Ai, fata-->