∞ A n i t a ∞
No AngeL
 Din: Si eu ma intreb acelasi lucru.
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 88
|
|
Trei
M-am trezit de dimineață, cum fusesem obișnuită. Mă puteam mișca mult mai ușor acum, așa că m-am așezat pe marginea patului, simțind carpeta aspră sub tălpi. M-am sprijinit de noptiera de lângă pat și am încercat să mă ridic, ușor. Am căzut prima oară, mă simțeam ca un copil în scaun cu rotile care merge pentru prima dată. Am încercat din nou. Și m-am ridicat. Mă simțeam greoaie, dar ușor, ușor, am ajuns până la ușă. Am dat să o deschid, dar în acea clipă s-a deschis singură, iar el stătea în prag, uimit la vederea mea. M-am dezechilibrat și eram gata să simt podeaua tare sub mine, dar nu s-a întâmplat. El m-a prins în ultima secundă, ținându-mă strâns în brațe.
— Nu îți dau drumul. Respiră.
Am tras aer în piept, aer îmbibat cu parfumul pielii lui și am stat în picioare. Puteam să merg din nou. Și, fără să vreau, din nou, l-am privit preț de o secundă lungă, apoi, nu sunt sigură dacă a fost în același timp sau nu, dar ne-am îmbrățișat. Simțeam cum mă arde întregul corp, cum muream de dorință și de plăcere, cum îmi fusese atât de dor de îmbrățișarea lui...
— Yoichi... Noi... suntem unul.
— Tatuajul... ți-a apărut?
— Nu... știu.
— Verifică-te. Te rog...
Mi-a indicat locul unde era o baie a casei, am intrat, am închis ușa, după care mi-am dat jos hainele, una câte una. Era o oglindă imensă, unde m-am putut privi în tihnă. Și acolo, nici prea mic, nici prea mare, era un semn, un fel de floare deschisă, rozalie, și o singură petală era conturată mai mult, una din partea stângă, arătând parcă spre inima mea. M-am îmbrăcat repede și am ieșit grăbită din baie. Mă aștepta nerăbdător la ușă, iar când i-am întâlnit din nou privirea, mi-am lăsat gulerul în jos, arătându-i clavicula.
— E... semnul nostru. Reprezintă numele nostru adevărat, a îngăimat.
— Truthless.
— Truthless, am spus în același timp.
Ce se întâmpla? Semn? Nume? Suntem unul? Nu înțelegeam și totuși îmi părea că știu tot.
— Te rog, explică-mi. De ce până acum nu aveam tatuajul ăsta pe mine, iar acum a apărut ca prin magie?
— Cred că... ar trebui să vorbim.
Am intrat într-o altă cameră, la scurt timp, cameră ce am înțeles imediat că este bucătăria. M-a așezat cu grijă la masă, în timp ce el căuta tăcut ceva de mâncare prin frigider. Totul părea atât de nou, curat și modern față de unde venisem eu. Era... o cu totul altă lume pentru mine. Nu a scos o vorbă cât timp a gătit pe foc ceva rapid și mi l-a pus în farfurie. Era o omletă ce mirosea îmbătător de bine.
— Mănâncă. Eu îți voi povesti totul despre noi.
L-am ascultat. Am început să mănânc nerăbdătoare pentru o nouă înghițitură și m-am cufundat în vorbele lui.
„După cum știi, în această lume suntem împărțiti astfel: sunt oamenii normali, cu urechi și cozi, dar mai sunt și alte două tipuri de oameni, diferiți de restul. Suntem noi. Sacrifice și sentouki. Sacrificiu și luptător. Luptătorul se ocupă de vrăji, ascultă absolut orice îi spune sacrificiul, își dă și viața pentru el, și îl protejază în luptele de vrăji. Sacrificiul trebuie să îndure orice durere fizică sau psihică provocată de echipa adversă și dă ordine luptătorului său. Vrăjile sunt cuvinte formate din minim o silabă până la maxim șase, cu două părți: imaginea și acțiunea. Acțiunea este cea mai importantă. Depinde foarte mult de nivelul pe care îl ai și de câte silabe folosești, ca luptător. Un luptător întotdeauna va face tot ce-i va sta în puțintă ca să-și apere sacrificiul. Pentru că între ei se va forma o legătură, mai strânsă decât orice altă legătură de orice fel și este imperios să o păstreze, fiind uniți de semnul identic, apărut pe corpul amândurora. Poartă un singur nume, ales de ei, nume ce este considerat numele lor adevărat, conform cu viața și caracteristicile lor. Cuvintele sunt cheia. Un luptător și un sacrificiu sunt meniți să fie împreună până la moarte, chemați fiind de numele lor. Numele nostru... este Truthless.”
— Pentru că noi nu ne încredem în nimic. Și nimeni nu are încredere în noi. Suntem mereu mințiti și înșelați, iar acum e rândul nostru.
— Da, ai dreptate. Și nici nu a trebuit să-ți vorbesc despre trecutul meu ca să îți dai seama.
— Am... am spus asta cu voce tare? am întrebat, mirată de acțiunile mele.
— Da, ai spus-o cu voce tare. Probabil că legătura dintre noi deja se formează și nu mai avem nevoie de cuvinte să ne înțelegem. Cu toate astea, așa cum am spus, cuvintele sunt cheia. Ele ne vor ajuta... întotdeauna să ne învingem dușmanii.
— Da, cuvintele sunt cheia.Yoichi... mulțumesc că m-ai salvat.
— Mă bucur acum că am făcut-o.
La scurt timp după toate astea, am înțeles că eu eram sacrificiul, iar el era luptătorul meu. Care avea să mă apere chiar și cu prețul vieții. Și după cum am descoperit la scurt timp, noi aveam puterea de a atrage persoane, indiferent cât de antipatici le eram, cu ajutorul lui Yoichi, după cum îi sugerează și numele, și le puteam spune absolut orice minciună și ei ne credeau. Așa că numele ni se potrivea ca o mânușă. De-a lungul vieții amândurora, am suferit mult pe seama minciunii altora, așa cum mama mea mă mințise când a plecat din viața mea și cei care se dădeau drept prietenii mei doar ca să câștige ceva de pe urma mea, așa și el fusese înșelat de nenumărate persoane pe care le considera prietene sau erau chiar rude. Printre care și frații lui mai mici. Am reușit să trecem peste toate, soarta ne-a zâmbit în sfârșit și ne-am întâlnit. Numele nostru ne unise.
Numele nostru este Truthless.
_______________________________________
Click.
|
|
Se bazeaza pe un anime, Loveless, cu personaje noi. Astept pareri!
