٩(͡๏̯͡๏)۶Anime For EveryoneƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Anime! Esti fan anime daca ai intrat aici! Si cu siguranta doresti sa ne impartasesti idoli si aventurile tale asupra personajelor Anime. Doresti sa iti faci prieteni sa fii inteles si ajutat? Aici e locul tau si stii asta, Bun venit Fanilor! Va asteptam!________________.OOO.____________.O. * .* ..
________________.OOOO.______-.OOO. * .* . * .
________________.OOOOO._-.OOOO. * .* ..
_______________.OOOOOOOOOOO. * . * . * . * .
__________-.OOOOOOOOOOOOO. * .* ..
_____.OOOOOOOOOOOOOOO. * . * . * . * .
__________-.OOOOOOOOOOOOO. * . * . *
_______________.OOOOOOOOOOO. * . * . * .
________________.OOOOO._-.OOOO. * . *. * . * ..
________________.OOOO.______-.OOO. * .* ..
________________.OOO.____________.O. * . *. * .
________________.OO.__________
________________.O.__________
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
٩(͡๏̯͡๏)۶Anime For EveryoneƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ | Reguli | Inregistrare | Login
POZE ٩(͡๏̯͡๏)۶ANIME FOR EVERYONEƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
pisy_rasfatata pe Simpatie
 | Femeie
23 ani
Bucuresti
cauta Barbat
23 - 55 ani |
|
Lawliet
Shu-chan ^_^
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 306
|
|
Hey... Da,da... alt fic... doar ca il mai am pe un site si m-am gandit sa-l pun aici sa vad ce parere aveti ^^
AMARACIUNEA VIETII
Capitolul 1-De ce?
O privire spre poza din mana mea, o clipire ce imi blocheaza vederea pentru o secunda a chipuilui aflat in poza, o lacrima care se pune ca o perdea pe ochii mei umezindu-i si care se prelinge pe fata mea. Scartaitul balamalelor usii ma readuce cu picioarele pe pamant si ma face sa imi sterg lacrima fara ca prietena mea sa ma vada, fara ca ea sa isi faca griji pentru mine, pentru ca ea este singura persoana draga care mi-a mai ramas. Hinata Hyuuga. Singura persoana cae imi este aproape, singura persoana care nu m-a tradat...
Fara ca eu sa observ ea se intinde langa mine in pat si ma priveste cu niste ochi somnorosi.
-Hey,Sakura! Nu te culci nici in nopatea asta?
-Nu stiu...
-Of! E a treia noapte in care stam teze.
Indrept prvirea in alta parte. Incerc sa o evit pe a ei.Cu siguranta ca este foarte ingrijora in legatura cu ce se intampla cu mine. De fapt nu aveam dreptate. Ochii ei sunt inchisi. A adormit. Eu ma ridic din pat si ma duc in camera ei lasand-o sa doarma in a mea. De fapt camera in care ea dorme era a mea, numai ca eu am renuntat sa mai dorm acolo si motivul era: Trei picaturi de sange. Trei picaturi de sange pentru trei persoane dragi care au fost perdute. Trei persoane moarte. Acele trei picaturi de sange sunt aruncate pe un perete. Intr-un loc pe care numai eu il pot observa cu privirea. Nu imi vine inca sa cred ca eu chiar ma intorc inapoi aici.Am spus ca nu o sa mai calc niciodata in aceasta camera,dar totus...Nu stiu de ce reactionez asa. Ar fi terbuit sa raman aici, nu sa fug de soarta mea. Vad asternuturile albe din pat, pe care stau,patate de sangele persoanelor dragi. Sangele oamenilor pe care i-am iubit cel mai mult sau poate ca nu... Acum nu imi pot aduce aminte decat de una dintre ele. Singura persoana draga care nu a a murit in camera asta. Ino Yamanaka.
Imi aduc aminte prima zi in care ne-am cunoscut. Eram in parc pe o banca si imi plangeam de mila. Toti copii isi bateau joc de mine datorita fruntii mele. In mana strangeam o funda rosie primita de la mama. De ce oare trebuia sa o port? De ce nu puteam sa renunt la ea? Cu o furie extrem de mare pentru mine, am arunat panglica care a cazut in mana cuiva.
-Hey! Ti-a cazut ceva.
Am ridicat ochii inlacrimati catre fata din fata mea. Chipul dragut si delicat, parul de un blond deschis si ochii de un albastru ca cerul. Imi zambea si astepta ca eu sa imi iau funda inapoi, dar nu am facut-o.
-Ce ai patit? Aaaaaaa... tu esti fata despre care se spune ca are o frunte lata.
-Nu iti mai bate si tu joc de mine!
Tipasem la ea. Tipasem la viitoarea mea prietena. Prima mea prietena. Atunci nu imi dadusem seama cat de mult insemna Ino pentru mine.Nu imi dadusem seama dar imi era ca o sora.
Inceputu clasei a cincea. De data asta renuntasem la funda. Parul meu lung imi cadea peste umeri si parca imi mai micsora fruntea. Eram imbracata in uniforma de scoala. Se asorta extrem de bine cu parul meu. Uniforma avea o culoare inchisa,o culoare neagra. Avem un par negru cu cateva siuvite roscate. Probabil ca eram nebuna sa fac asa ceva de la 11 ani. In momentul acela nu imi pasa. In momentul acela ma simteam super. De fapt ma simtisem super pana cand il vazusem pe el...
Da, da...stiu ca ieri am mai postat un fic  dar era doar un one-shot  Hai ca la asta puteti commenta ca e in romana...
_______________________________________
Everything...
Shatters to pieces and crumbles away...
Slipping between my fingers...
And when I noticed...
I was completely alone...
|
|
| pus acum 15 ani |
|
Alysu
<*EvIl DEmOn*>
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2141
|
|
So, here i am.... banuiesc ca sunt prima cu comnetariu :p. inainte de toate, o sa iti arat greselile facute:
| O privire spre poza din mana mea, o clipire ce imi blocheaza vederea pentru o secunda a chipuilui aflat in poza, o lacrima care se pune ca o perdea pe ochii mei umezindu-i si care se prelinge pe fata mea. |
| -Of! E a treia noapte in care stam teze. |
| De fapt , (aici trebuie o virgula] camera in care ea dorme era a mea, numai ca eu am renuntat sa mai dorm acolo si motivul era... |
| Am spus ca nu o sa mai calc niciodata in aceasta camera,dar totus... |
| Nu stiu de ce reactionez asa. Ar fi terbuit sa raman aici, nu sa fug de soarta mea. |
Daca, nu iti place ca am criticat putin greselile, trimite-mi un pm si am sa sterg postul. Of course, i like it, it so... i don't know exactly how to describe it, but i know that i like it. acum la greselile gramaticale nu ma bag ca n ma prea pricep :-". i say only this: Gambate and i want next chaptor and longer.
_______________________________________
~Too fast to live, too young to die!~
~G-Dragon - my man, my angel!~
|
|
| pus acum 15 ani |
|
Lawliet
Shu-chan ^_^
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 306
|
|
Da, stiu ca am greseli tastare... Mi-a fost atat de lene sa le corectez. Thanks for comment. O voi spune o singura data: Ficul nu e emo, eu nu sunt emo. Continuarea capitolului:
Deschid rapid ochii. De ce? De ce o visez mereu? De ce visul meu se limiteaza doar la ea si al amintirea acelei nopti? De ce nu ma lasa sa dorm? De ce a trebuit sa se intample asta? Nu mai suport. Clar am nevoie de ceva care sa ma calmeze.
Ma duc sa ma plimb pe strada. Iar am visat-o pe Hinata. Si noaptea in care ea... Dar mereu visul meu se limiteaza doar la amintirea noptii aceleia cu cateva ore inainte de... a se intampla... Plang... Nu credeam ca mai am puterea si lacrimile pentru a face asa ceva. Nu credeam sa mai vars o lacrima. Este deja prea mult... este mai mult decat pot eu suporta. A venit timpul. Nu mai rezist. Renunt!
Alerg spre casa si ma duc in baie. Imi pun apa in cada si ma scufund in ea. Ma Tot uit pe pereti si mi imaginez cum vor arata dupa ce voi termina. Imi imaginez cum va tipa mama. Exact asa cum am facut si eu atunci. Un tipat de durere si disperare. Un tipet lung in care iti pui tota suferinta si durerea pe care o ai. Un tipat care crezi ca este singura sansa de al scula pe cel drag si de al readuce la fel cum a fost. Un tipat in care iti spui toata speranta si dorinta. Un tipat inutil cu care nu reusesti sa faci nimic. Este doar o modalitate prin care crezi ca iti poti aduce persoana cea draga la viata. Este doar o speranta desarta, efemera, atunci cand observi ca nu are efect si iti pierzi speranta, te trezesti la realitate. La realitatea cruda si rea. Iti dezvaluie adevarul si faptul ca nu mai poti face nimic. Faptul ca esti inutil... si ca asa vei ramane. Nu mai poi face nimic. Speranta este un lucru inutil atunci pentru ca s-a terminat. Degeaba te obosesti. S-a terminat...
Deschid pumnul. In el am bisturiul luat ieri de la spital .Fiind un chirurg bun am acces in sala de operatii si nimeni nu s-a opus faptului ca am vrut sa fac o vizita. Am luat acest bisturiu dintr-un motiv...
Alergam disperata prin padure incercand sa imi gasesc prietena si sperand ca este teafara. Gandul acesta dispare imediat ce o vad jos, plina de sange, pe draguta mea Hinata. Viata mea a devenit un lucru rau. Acest asasin imi omora persoanele la care tineam cel mai mult. De ce tocmai pe mine? Nu mai aveam timp de gandire. Mi-am luat prietena si am dus-o pana la masina indreptandu-ne spre spital.
Cand am ajuns Hinata a fost dusa in sala de operatii si aveam de gand sa fac asta singura. Eu am intrat inauntru fara a mai fi asistata de alti chirurgi. Am intrat si am inchis usa. M-am straduit sa ii scot gloantele fara a o face sa sufere, m-am straduit sa ii bandajez ranile ca sa nu mai piarda mult sange. Acest lucru fusese inutil.Ea pierduse deja prea mult sange. Era inutil. Incercasem tot ce invatasem, dar nimic nu functionase. Nu mai puteam face nimic... dar nu aveam degand sa o las sa moara. Nu si pe ea. Depindea de mine.
Cand deschise ochii credeam ca am reusit. Imi faceam sperante ceea ce nu trebuia sa faca un chirurg. Stiam cat de grava e starea ei, dar credeam cu tarie ca ea e bine si ca nu v-a muri. Dar sperantele m-au facut sa sufar cel mai mult...
-Sakura... Imi pare rau... Nu mi-am tinut promisiunea...
Am facut ochii mari. Ce spusese? Nu se putea... Imi aminteam acest lucru. Imi aminteam cuvintele ei: "Sakura... promit sa nu mai suferi!Iti promit!" ...Nu se putea. Ea chiar avea de gand sa moara? Nu era posibil! Nu!
-Imi pare rau...
Doar atat mai spuse. Mi-a zambit si a... murit. Nu imi venea sa cred. Eu am fost prima persoana care a fost langa ea. Eu am fost prima persoana care a tinut-o de mana. Eu am fost prima persoana care a varsat lacrimi pentru ea. Eu am fost prima persoana care a tipat dupa ea. Incercam sa o aduc inapoi. Stiam ca e inutil. Stiam ca nu mai are rost. Stiam ca eu nu mai pot face nimic. Nu trebuia sa imi fac sperante. Acestea m-au facut sa sufar si mai mult atunci cand m-au adus cu picioarele pe pamant.Mi-a aratat adevarul si tot ce se intamplase. Mi-a aratat adevarata mea viata si tot ce s-a intamplat. Mi-a arata ca ...s-a terminat... Mi-a aratat ca eu am fost inutila in am salva prietena. Mi-a aratat ca a fost vina mea, ca nu sunt buna de nimic...
Am mai inceput sa tip. Tot incercam sa o readuc la viata. De ce nu intelegeam? Probabil pentru faptul ca imi era cea mai aropiata persoana...
Aceasta amintire... imi da motive si curajul sa continui ceea ce vreau sa fac... Ma pun cu capul pe cada si apropii cutitul de vene. Imi ridic capul si tai usor venel albastrii. Mult sange incepe sa curga in apa si eu incep sa nu mai vad bine. Cu forta pe care o mai am imi tai venele si la mana drapta.Am mainile pline de sange. Stropesc peretii cu picaturi de sange. Ma ia ameteala si imi pun mainile pe cada.Aceste imi aluneca usor lasand urme. Cad usor jos si inchid ochii.
Dupa 5 minute reusesc sa ii deschid putin.Mama era langa mine si tipa...Dupa ce vad asta inchid ochii si nu ii mai deschid...
Voi mai spune inca o data: NU E EMO, NICI EU NU SUNT EMO. S-a inteles?
_______________________________________
Everything...
Shatters to pieces and crumbles away...
Slipping between my fingers...
And when I noticed...
I was completely alone...
|
|
| pus acum 15 ani |
|
Hana-chan
Moderator
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1196
|
|
Foarte tare povestea.Trista dar super!Insa nu s-a legat deloc o actiune cu alta....In episodul 1 spui ca-l vazuse pe el si in episodul doi totul incepe sa se complice...Deci Hinata traia dar dintr-o data a murit si cine e criminalul?Nu prea am inteles da mi-a placut ideea  Sper sa mai scri ca ai talent 
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through...
Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control!
That sound is beautiful
And I'll never let it go (never let it go)
No i'll never let it go
Let the music take control!
That sound is beautiful
And I'll never let it go (never let it go)
No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone
Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
|
|
| pus acum 15 ani |
|