Hana-chan
Moderator
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1196
|
|
1. Noul oras,noile venite
,,-Ajutor!Cineva sa ma ajute!Unde este printul meu?striga o fata ce se afla intr-un turn inalt,fiind pazita de un dragon mare,fioros,cu ochii rosii insetati de sange.El era alcatuit dintr-un trunchi oval acoperit cu solzi negri,avand usoare tente de violet inchis,i-ar pe spate o cresta rosie inchisa.Membrele acestuia erau scurte,de aceeasi culoare cu trunchiul,avand gheare lungi si ascutite.Coada era lunga,in capatul ei terminandu-se creasta sangerie.Capul,care era prins de un gat lung,avea un bot de aceasi lungime cu latimea lui ascunzand niste dinti mari,ascutiti si m-ai ales dornici de trupul nesabuitului care avea in minte gandul sa vina si sa fure ,,comoara” pe care el o pazea.
-Aici sunt printesa!Am venit sa te salvez!Din departari incepu incet sa se zareasca un frumos armasar alb,impodobit cu strae de lupta,cu un cavaler pe el ce puta o armura stralucitoare impreuna cu un scut pe care era desenat un soim auriu,in mana stanga si o sabie ascutita,stralucitoare in mana dreapta.El ii facu un semn armasarului,i-ar acesta porni cu rapiditate.Dintr-o singura lovitura strapunse inima dragonului facandu-l sa dispara untr-un nor negru,des si intunecat de fum.Turnul se prabusi i-ar printesa ateriza in bratele cavaerului.Acesta isi ridica putin coiful de pe chip,insa doar pana la gura,si ii spuse:
-Printesa,da-mi voie sa-ti spun ca eu te….”
-Miyu!Miyu!Miyu cu tine vorbesc!
-C-Ce?Aya?
-Iar citesti povesti cu printi si printese?De cate ori sa-ti spun ca sunt doar o fantezie si nimic m-ai mult?Ar fi timpul sa te trezesti la realitate!Sa-ti traiesti viata,sa-ti faci un iubit...Cu atitudinea asta visatuare nu o sa ajungi nicaieri!
-Probabil,insa…as vrea sa-mi aleg un prieten care sa ma iubeasca si asa cum sunt.Sa fie dragut,atent…asemenea unui print!,,Buna!Eu sunt Miyu Mirucashi.Am saisprezece ani si tocmai m-am mutat in Tokio impreuna cu sora mea m-ai mare.Imi plac foarte mult cartile cu printi si printese.Acolo imi traiesc propria fantezie si visez la ziua in care v-oi deveni o printesa,i-ar printul meu va aparea sa ma salveze.”
-Offf…Ma intreb daca te vei maturiza…,,Ea este sora mea mai mare Ayame Mirucashi.Are douazeci si sase de ani.Parintii ne-au cumparat o frumoasa si spatioasa casa pentru noi.Aya trebuie sa mearga la foarte multe sedinte legate de firma familiei noastre.”Acum ar fi timpul sa-ti aranjezi lucrurile.Din cate observ nu ai facut progrese deloc…si Aya incepu sa priveasca in camera mare,vopsita in roz,cu parket pe jos si un covoras roz,pufos in mijloc.Singurele lucruri care se puteau vedea in acea camera erau mai multe cutii puse una peste alta,un pat dublu ce era amplasat langa peretele din fata,in mijloc,unde se afla o fereastra mare cu draperiile rosii si danteluta roz,stranse intr-un capat si in altul cu o sfoara galbena frumos impletita.Un birou mare ,facut dintr-un lemn scump,rafinat,de culoarea maro inchis,ce se afla in partea din dreapta a usii ce era facuta si aceasta din acelasi material.Pe birou era un calculator performant gri,cu negru,i-ar ultima piesa din camera era un vechi dulap mostenit de la bunica fetelor.Era inalt,spatios,facut din lemnul unui vechi nuc,avand in margini cate trei trandafiri rosii.Esra frumos insa si foarte scump.Daca l-ar fi vandut,Miyu ar fi scos un profit considerabil,insa ea nu-si dorea decat sa aiba un lucru care sa-i aminteasca de bunica ei care a decedat acum trei ani.Nimanui nu i-a fost usor,dar Miyu a suferit cel mai mult.Acum lasa cartile si fa curat!Ma intorc peste trei ore si vreau sa vad progrese!
-T-trei ore?!Surioara….cand ai devenit atat de rece precum un cub de gheata….?Sau poate ca o vrejitoare…incerca Miyu sa faca o fata nevinovata si sa o scoata la capat insa Aya inchisese deja usa.Esti rea!Offf….de unde sa incep…Hmmm…..Ce am pus eu aici…Da asta merge aici,si asta merge aici!Voi termina!
Dupa cele trei ore impuse de Aya,aceasta isi facu aparitia si ramase placut surprinsa.Fata de data trecuta cutiile disparusera i-ar acum jucarioare de plus roz se aflau pe pat si pe langa,hainutele erau frumos impachetate si aranjate in dulap,pe birou se afla un ursulet micut,cu o funda rosie la gat,i-ar pe jos Miyu care era foarte obosita.
-De ce esti obosita?Nu ai avut prea multe de aranjat,nu?insa Miyu ii arata catre un colt unde se afla o biblioteca foarte mare,plina cu diferite carti de povesti aranjate dupa nume.O doamne…..si Aya facu o expresie mirata.Ce nai….Miyu,m-ai exact cate carti ai…?,,O sa-mi para rau ca am intrebat-o…”Sau mai bine spus…Astea sunt toate?
-Nu…m-ai am trei cutii insa nu stiu pe unde sa le pun….
-T-trei cutii….,,Era de asteptat….”Cred ca ma voi duce in oras….spuse revenindu-si din soc.Vrei sa vii?
-Sigur!Sa mergem!si o lua inainte facand un semn din mana,ca si cum ar fi dat startul,dar Aya nu se misca.Ce s-a intamplat?
Aya incepe sa rada de surioara ei m-ai mica.
-Tu ai vazut cum arati?o spuse cu greu printer hohotele de ras care erau greu de oprit.
Miyu incepu sa isi priveasca hainele ce erau prafuite,rupte si murdare.La fel de murdara era si pe maini.Arata amuzant.Cele doua au ras cateva minute bune dupa care au plecat sa se schimbe.
Ele facura un dus si isi luara din dulapurile lor haine pe placul fiecareia.Dupa cincisprezece minute,Aya iesi din camera.Avea parul castaniu,lung,prins intr-o coada la spate,ochi caprui,avand pleoapele acoperite cu un fard albastru,variat,buzele ei erau mari,frumoase,date cu un ruj visiniu,usechile purtau o pereche de cercei lungi,in forma ovata,la gat avea un lantisor subtire cu un pandantiv in forma de inima i-ar la incheietura mainii drepte o bratara tot subtire cu o inimioara in mijloc.Era imbracata intr-o bluza neagra,stramta cu doua inimi unite,ca si model pe fata,peste care purta o geaca de blugi deschisa la fermoar.Avea o pereche de blugi de aceeasi culoare cu geaca,rupti in diferite parti,pentru ca asa era la moda.In picioare se puteau zari o pereche de adidasi albi,simpli.
-Miyu!Ai terminat?striga Aya,dar fara nici un rost.Nimeni nu-i raspundea.Daca nu imi deschizi,atunci intru eu!cand era pe punctual sa deschida usa,din spate se auzi o voce familiara.
-Ce s-a intamplat?Te asteptam in sufragerie,cand am auzit niste strigate…si am venit sa vad ce e.
-Miyu…arati superb….!Aya era stupefiata de frumusetea surioarei ei.
Miyu avea parul lung,asemnea noptii luminate de suprema regina ce mereu isi facea aparitia pe neasteptate uimind din ce un ce mai mult privirile spectatorilor ce raman pentru o clipa sa o priveasca.Ochii erau albastri,la fel ca si cerul bland,fara nori pe el care sa-i acopere culoarea lui linistitoare si atat de splendida.Insa,pe cat de frumoasa era culoarea ochilor,pe atat de trista si melancolica era privirea.Ei nu prea ii placeau bijuteriile,deci nu le prea purta,totusi exista o singura exceptie si aceasta fiind un lantisor frumos,compus dintr-o ata groasa,neagra,purtand un medalion argintiu,in forma de lacrima,avand pe spate doua initiale:,,M&C".Nu era firma unde acesta misterioasa sau ,,ciudata" piesa a fost facuta.Erau doua initiale de la doua nume...Era imbracata cu o bluza roz,scurta,larga,o pereche de blugi negri,in picioare avea o pereche de adidasi negri,avand si nuante de alb si de gri sub forma de linii orizontale si verticale.
-Chiar crezi?inreba destul de fericita surioara mai mica privindu-si imbracamintea.Multumesc surioara!si sari la gatul lui Aya imbratisand-o si frecandu-si capul de al ei.
-Bine,bine,cu placere!Acum da-mi drumul....Nu mai pot sa respir....incerca ea sa spuna in timp ce o impingea pe ,,capturatoarea" ei.Acum sa mergem!
-Da!raspunse aceasta intuziasta.Stai putin!Era sa uit!
-Ce s-a intamplat?CE ESTE ASTA?!intreba uimita Aya vazandu-si sora cum aduce o geanta mare,asemenea unei genti de calatorie,plina ochi.Ce ai pus in ea?E gigantica!
-Doar cateva carti...Nu vreau sa ma plictisesc...He,he...si incepu sa se frece pe ceafa zambind.
-In nici un caz,domnisoara!Mergem sa vizitam,nu sa citit!Si cat crezi ca poti citi?Cred ca ai pus vreo treizeci de carti acolo!incepu sa o certe Aya pentru ,,bagajul" ei imens.
-Pai...sunt patruzeci si patru...mai exact....!ii raspunse cu un zambet dulce.
Dupa zece minute,pierdute cu discutia despre cat de important este sa citesti dar cu masura si mai ales carti importante,cele doua iesira in sfarsit afara din casa lor si se indreptara spre centrul orasului.Era foarte multa agitatie si aglomeratie.Nu era de mirare.In fond si la urma urmei era sambata.Oamenii se puteau distra in sfarsit dupa o saptamana lunga de munca.
Cele doua surori hoinareau de colo,colo,oprindu-se la fiecare magazin vestimentar care le aparea in drum.Ayame era o mare fana a modei.Ii placea sa mearga la cumparaturi si sa-si imbunatateasca garderoba,chiar daca uneori ii trebuiau cinci dulapuri pentru cumparaturile facute in cinci zile.Nu putem zice acelasi lucru si despre Miyu.Nu prea ii placeau cumparaturile de haine.Le prefera pe cele de carti,de unde isi alegea fel de fel de basme si povesti.Fiind foarte plictisita,ii ceru aprobarea surioarei mai mari,si pleca sa se plimbe.
Vrand sa scape de aglomeratia insuportabila a ,,junglei centrale" o lua pe o straguta ingusta ce o duse intr-un fel de cartier foarte linistit,cu fel de fel de modele de casute,case si vile,vopsite toate in diferite noante ale portocaliului si maroului.
-,,Trebuie sa fi norocos daca traiesti intr-un asemenea loc..."isi spuse aceasta in gand,in timp ce asculta cantecul pasarelelor.,,Incetul cu incetul incep sa uit...Insa este bine...?"se pierdu ea putin cu gandul,insa fu repede trezita la realitate de niste tinere intuziasmate ce erau la geamul unei librari cu numele ,,Taramul visului".,,Interesant nume..."Stai putin!Este o librarie?Da!!!!incepu aceasta sa se bucure in timp ce alerga spre locul unde avea sa-si gaseasca ,,paradisul".
Cand ajunse in fata usii,o impinse cu repeziciune,aceasta lovind clopotelul pus pentru a anunta intrarea unui client in magazin.Ea nu baga in seama faptul ca in fata ei se aflau ,,motivul" entuziasmului fetelor ce stateau practic lipite de geamul librariei.Ea trecu nepasatoare,neobservand nici atunci ,,cauza" si porni spre raftul cu minunatele carti ale copilariei...
Primul episod din fic-ul pe care il voi continua de acesta data.Sper sa va placa....Veti avea de citit......Episodul asta a fost dur comentat deci s-ar putea sa nu fie chiar reusit dar....Ce sa-i faci 
Poze: Ayame:
Miyu:
_______________________________________
I still believe this ordinary life can make it through...
Cause nothing else has ever felt so true.
Let the music take control!
That sound is beautiful
And I'll never let it go (never let it go)
No i'll never let it go
Let the music take control!
That sound is beautiful
And I'll never let it go (never let it go)
No i'll never let it go
Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone
Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..
|
|
