bleach the really story

٩(͡๏̯͡๏)۶Anime For EveryoneƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Anime! Esti fan anime daca ai intrat aici! Si cu siguranta doresti sa ne impartasesti idoli si aventurile tale asupra personajelor Anime. Doresti sa iti faci prieteni sa fii inteles si ajutat? Aici e locul tau si stii asta, Bun venit Fanilor! Va asteptam!________________.OOO.____________.O. * .* .. ________________.OOOO.______-.OOO. * .* . * . ________________.OOOOO._-.OOOO. * .* .. _______________.OOOOOOOOOOO. * . * . * . * . __________-.OOOOOOOOOOOOO. * .* .. _____.OOOOOOOOOOOOOOO. * . * . * . * . __________-.OOOOOOOOOOOOO. * . * . * _______________.OOOOOOOOOOO. * . * . * . ________________.OOOOO._-.OOOO. * . *. * . * .. ________________.OOOO.______-.OOO. * .* .. ________________.OOO.____________.O. * . *. * . ________________.OO.__________ ________________.O.__________

Lista Forumurilor Pe Tematici

٩(͡๏̯͡๏)۶Anime For EveryoneƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ | Reguli | Inregistrare | Login

POZE ٩(͡๏̯͡๏)۶ANIME FOR EVERYONEƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ

Nu sunteti logat.

Nou pe simpatie:
Manuela25 la Simpatie.ro

Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 62 ani

٩(͡๏̯͡๏)۶Anime For EveryoneƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ / Fan Fiction Zone / bleach. the really story

Moderat de ,•’`*’Bubble ,•`Pop ,•’♥`, Ada 18, Hana-chan, Kurama^_^Sweet, Methy, Moony691, Ran, YuS <3, keiko chan, sakura chan

Autor

Mesaj

Pagini: 1

kayo_yuko
<*BeAutiFul DeMon*>

Din: sat florsti, judetul giurgiu
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 278

acum incep sa postez cu adevarat povestea.

o raceala.

Inca luna mai, cald afara, dar briza racoroasa si un cer minunat.
Rukia(R): Mi-e cald rau!
Ichigo(I): Mie-mi spui? Simt ca lesin.
Astia sunt protagonistii: Ichigo si Rukia, doi shinigami care lucreaza pe Pamant. Momentan sunt in parc ca sa ia o pauza dupa o lupta si sa mai scape de plictiseala. Acum stau pe o bancuta.
R: Aaah! Vreau un dus rece, sloi, ca un turture sau ca atacul lui Sode No Shirayuki…
I(plin de ironie, dandu-si ochii peste cap):…Si iar ai inceput sa visezi cu ochii deschisi… Hai sa-ti iau o inghetata si apoi mai vorbim.
Dupa ce-si luara cate o inghetata, Rukia o infuleca pe-a ei cu o viteza uimitoare. Ichigo o privea cu un oarecare “ce faci”ironic pe fata.
I: O sa racesti daca mai mananci asa!
R: Mai vreau una!
I: Oh, bine…
Pe a doua Rukia o mananca mai incet; atat de incet incat Ichigo o terminase pe-a lui a doua si ea inca nu ajunsese la jumatate.
Dupa, se plimbara pe marginea raului, pe langa dig. Se asezara iar. Rukia se apropie de rau si baga mana in el.
R: E rece!
I(razand): E doar inceputul lunii mai. Ti-am spus ca e inca frig, chiar daca noua ne e cald.
R: Ma dadacesti mai rau ca o doica!
I: Daca nu am eu grija de tine…
R(rade): … Eu nici atat.
Se ridica amandoi si pornesc usor,tot pe marginea digului.Intr-o parte, poteca se ingusteaza foarte mult. Ichigo o ia inainte si Rukia dupa el.
I: Ai grija! Aici e putin noroi si e foarte alunecos.
R: Bine. Pot sa te tin de mana? Nu-s prea buna la echilibru…
I: Nu! Te descurci.
Pana la jumatatea drumului cu noroi, Rukia merge destul de bine, dar… aluneca si cade in apa. Din fericire, apa nu era prea adanca. Ichigo, auzindu-i strigatul se intoarce la timp si o prinde de mana, insa prea tarziu: Rukia era pana la gat in apa.
Cand o scoate, bruneta tremura. Ichigo isi scoate jacheta prinsa de brau si o pune pe ea, fara folos insa.
I: Ti-am spus sa fi atenta!
R(nervoasa): Drumurile alunecoase si echilibrul nu sunt punctele mele forte, asa ca…
I: Asa ca las-o balta si hai acasa, pana nu racesti. Dar de data asta mergem pe dig!
Rukia tremurase tot drumul. Acasa, Ichigo o roaga pe Yuzu sa-i faca un ceai cald in timp ce aceasta se schimba. Ichigo o astepta la usa cu o patura. In baie, Rukia stranutase intr-una.
I: Asta iti lipsea: o raceala!
R: Perfect! E prima raceala si sper sa fie si ultima.
Cand iese din baie, iese in pijamale, caci era aproape 9 seara. Ichigo pune patura pe ea si o insoteste pana in camera. Rukia era rosie la fata, iar mainile si picioarele ii ardeau.
R: Asta ce mai e? Ard toata.
I(sarcastic): Nimic special. Se numeste febra.
R: Asta inseamna ca o sa frig intr-una?
I: Numai pana ce scapi de raceala.
R: Si cu ameteala asta ce mai e? Nu vad pe unde merg.
I: Perfect atunci! Se pare ca te-ai ales cu o gripa, nu cu o simpla raceala. Sa asteptam sa vina tata sa-ti dea verdictul si medicamentele necesare. Sa speram ca doar week-and-ul iti e indeajuns sa te odihnesti.
Rukia se pune in pat si Ichigo ii potriveste perna cat sa stea ridicata, apoi o inveleste. Karin le aduce ceai si Yuzu cate o supa calda. Gemenele pleca la treburile lor, lasandu-i pe cei doi in camera Rukiei. Ichigo isi pune un scaun langa patul ei si ii da ce are nevoie.
Apare pe la 9 si jumatate si Isshin, care, vazand ce pacienta are, se mira putin mai mult.
Isshin(in timp ce o consulta): Cum de tocmai TU ai cazut? Te-a impins Ichigo?
I: Trebuia sa fiu nebun sa o imping eu!
R: Am alunecat pe o portiune de noroi.
Isshin: Asta nu s-ar fi intamplat daca te tinea de mana.
I: Pai nu o tineam. Am prins-o exact cand a cazut, ca sa nu fie purtata de curent.
R: Si asa nu stiu sa inot, deci trebuia sa sari dupa mine daca nu ma prindeai.
I: Norocosul de mine!
Isshin:Trebuie doar sa te odihnesti vreo 2 zile.Ichigo,sa ai grija de ea!
I: Da, tata…(Isshin iese)
R(cam molesita) : Chiar o sa stai langa mine?
I: Normal, prostuto!(o mangaie pe cap pe un copil, apasand-o putin). Vrei sa dormi putin?
R: Cred ca mi-ar prinde bine!
I: Mai inainte de toate, ia-ti medicamentele!
R: Bine!
Dupa ce-si ia pastilele, se intinde. Ichigo o inveleste, apoi ii pune mana pe frunte sa vada daca mai are temperatura. Rukia adoarme repede transpirata toata. Vazand acestea, ichigo ia o batista si o sterge pe frunte si pe obraji de transpiratie, bucuros ca febra ii scadea.
Cand cobora spre camera lui, Isshin il astepta cu un sac de dormit.
Isshin: Sus cu tine, amice! Daca are complicatii peste noapte, sa ma trezesti.
I: Bine.
De aceasta data,Ichigo nu se impotrivi,ci zambi la propunerea tatalui sau.
Auzind cateva zgomote, Rukia se trezeste si se intoarce pe partea dreapta. Jos il vede pe Ichigo, care tocmai isi intinsese sacul.
R(slabita) : Ce faci aici?
I:Tata mi-a spus sa dorm langa tine,sa vad cum te simti peste noapte.
R: Si o sa stai treaz mereu?
I: Nu, dar o sa am urechile “deschise” ca sa te aud.
Rukia zambi si inchise ochii, ramanand cu fata spre el. Ichigo o prinde de mana sa vada daca ii mai frige, dar fata strange mana si asa raman toata noaptea. Asta…pana Rukia se trezeste, caci la 3 dimineata o apuca o tuse grozava si iar ii este cald. Baiatul o aude si se trezeste.
I: Te simti bine?
R: Nu. Iar simt ca ard.
I: Sa-ti dau medicamentul.(aprinde lumina si vede fata alba a Rukiei palida de tot, ceea ce-l impinge la gestul de a-i mangaia obrajii). Ma duc sa-l anunt pe tata.
Zis si facut. Rukia isi ia medicamentul si Isshin e chemat. Cand vine, o gaseste pe Rukia transpirata toata, avea frisoane, dar inca frigea.
Isshin: Asta nu e prea bine. Trebuie sa te odihnesti mult. Ichigo, o sa te rog sa-i pui niste comprese cu apa rece pe frunte pana la 3 si jumatate si daca nu-i scade temperatura, ii mai dai o pastila si va culcati. Ar fi bine sa functioneze compresele, ca nu vreau sa-i fortam corpul cu doua pastile la interval asa de scurt. Rezisti?
I: Ma descurc eu.(Isshin pleaca si Ichigo incepe sa-i puna comprese)
R: Multumesc, Ichigo. Totusi… de ce faci atatea eforturi pentru mine? Pana la tuma… nu e decat un giggai.
I: Da, dar si ca shinigami tot bolnava ai fi.
R: Simt ca tot corpul meu isi face de cap(isi puse o mana pe frunte apoi pe amandoua pe obraji)
Ichigo isi pusese un scaun langa patul ei si-i schimba din cand in cand compresa. Pe la 3 si 20, temperatura ii scazuse si Rukia se simtea putin mai bine.
I: Cum mai esti?
R: Ceva mai neametita. Dar tu?
I: Ceva mai somnoros(amandoi rad). Inca 10 minute si putem dormi.
R: La ce somn imi e…as dormi de acum.
I: Poti sa te culci daca vrei.
R: Nu te las singur (zambeste). Amuzant!
I: Ce?
R: Asa am stat si eu langa tine cand ieseai din lupta, dar eu macar ma simteam vinovata, caci din cauza mea ai inceput sa lupti. Dar tu nu ai niciun motiv si…totusi ai grija de mine.
I: (se ridica cam nervos si tipa putin la ea) Cum sa n-am motiv? Ma simt vinovat ca ai cazut. Mi-ai spus sa te tin de mana si am refuzat. Poate daca te tineam, nu mai ajungeai pana la gat in apa. Si nici macar in drum spre casa nu am facut mare lucru sa te incalzesc…
R(pe un ton cat se poate de serios, dar totusi slabita) Nu te mai prosti! Vorbesti ca si cum tu m-ai fi aruncat in apa!
I: E ca si cum as fi facut-o!
R: “Ca si cum”, dar nu e vina ta!
I: Totusi e vina mea!
R: Si totusi de invinovatesti de o fapta pe care n-ai comis-o! Termina cu vina asta si nu te mai sacrifica atata!
I: Dar ma simt vinovat! Nu stiu cum altfel sa ma revansez fata de tine! Pana acum ma ajutai altfel… Ma ajutai sa-mi cer scuze de la altii… Acum, ca e vorba de tine…Nu stiu la cine sa apelez (se aseaza pe pat si se uita in ochii ei). Nu intelegi?
R(se uita in ochii lui, apoi il plesneste): Inceteaza! Fa ca de obicei! Aminteste-ti ce ti-am spus mereu! Un “imi pare rau” rezolva problemele macar pe jumatate…
I:… Dar e vorba de tine!
R: Si eu ce sunt? O exceptie de la regula? E acelasi lucru! Si daca ma ajuti din cauza ca te simti vinovat, mai bine n-o face! Daca vrei sa te simti achitat, fa ce faci de obicei si e rezolvata problema!
Ichigo era uimit de taria vorbelor Rukiei. Chiar daca era bolnava, caracterul ei se pastra puternic si clar. Ichigo nu mai spuse nimic, mai ales ca incepea sa simta usturimea plamei pe care Rukia i-o daduse. Doar o liniste grea ii apasa umerii. Dar rupse tacerea.
I: Gata! E 3 si jumatate si nu mai ai febra. Poti sa te culci linistita.
R(pe acelasi ton serios, ingreunat insa de boala): Si tu trebuie sa dormi. Doar nu vrei sa umbli ca un zombie maine!
I(doar surade, stinge veioza si intra in sacul de dormit): Bine, bine!
Dupa 10 minute, niciunul nu adormise inca. Se intorc pe partea cealalta, privirile li se intalnesc si incep sa rada.
I, R: Si eu care credeam ca umflii perna deja (rad si mai zgomotos).
I: Serios acum, chiar trebuie sa dormi.
R: As vrea eu!
Ichigo ii cauta mana prin pat, ridicandu-se putin. Fata se ferea.
R: Ce tot faci?
I: Vezi tu! (reuseste sa-i prinda mana).
Dupa vreo 5 minute, Ichigo inca nu adormise. Rukia inchisese doar ochii.
I: Regret ca nu te-am tinut de mana. Poate nu ma auzi…iti spun si maine.
R(in sinea ei):“Normal ca te-am auzit, desteptule! Nu zic nimic inca!!!”
Inca cu sufletul la gura si cu inima batandu-i in tample, Ichigo puse totusi capul in perna. Au ramas pana dimineata tinandu-se de mana.
Cand se trezi, Ichigo o vazu pe Rukia servind un ceai. Inca o tinea de mana, caci ea servea cu stanga si pe dreapta i-o lasase lui.
R(aruncandu-si ichii spre el) : ‘Neata! Ai dormit bine?
I(cam zapacit) : ‘Neata! Asa cred… (casca) Cat e ceasul?
R: 9 si jumatate.
I: Cum te simti?
R: Cam ametita, dar mai bine. Poti sa-mi dai drumul? Trebuie sa merg la baie.
Ichigo se ridica si ii da drumul la mana. Rukia lasa ceaiul si apoi se dezveleste. Coboara, insa ameteala o doboara si e gata sa cada, dar Ichigo o prinde si o ridica.
I: Ia-o mai usor.
Rukia se ridica iar, dar mai usor si nu mai ameteste, totusi baiatul o insoteste, gata sa o ajute. O asteapta la usa. Rukia intra sub dus. Cum aude ca porneste, shinigamiul incepe o conversatie.
I: Rukia…stii…imi pare rau ca nu te-am tinut de mana. (niciun raspuns) Ei bine… nu am vrut sa ne vada cineva…stii…eu…
R(opreste apa si incepe sa rada) : Esti patetic! Te iert, prostule!
Iese din baie si intra si el. Cand iese Rukia, pustiul e gata sa incaseze un pumn, fara raspuns insa, caci bruneta trece pur si simplu pe langa el si merge in camera ei.
Yuzu( striga din bucatarie): Micul dejun e gata!
I(cand o aude pe Rukia trecand pe langa baie): Asteapta-ma!
Si il asteapta. Bruneta cu piele alba era in pijamale cu o jacheta pe ea. Ichigo se schimbase si el, dar intru-un tricou si niste bugi. Pana la scari, Rukia merge destul de incet si cand incepe sa coboare, coboara la fel de lent. Fiind martor la aceasta “tarare” a fetei, Ichigo o ridica in brate si coboara scarile cu ea. Micuta shinigami incearca sa opuna rezistenta, dar Ichigo ii da peste nas si ea accepta sa fie coborata in brate:
I: Ai spus ca daca vreau sa te ajut, sa o fac pur si simplu! Asta fac! Si ma ajut si pe mine in acelasi timp, sa nu ajung sa iau pranzul in loc de micul dejun! Ai putina rabdare; nu ne ia un minut.
Asa si fusese. In timp ce coborau, Isshin si Karin radeau de fetele Rukiei si ale lui Ichigo care se certau intr-una, in timp ce Yuzu punea painea prajita pe masa.
Dupa ce mananca, Rukia e nevoita sa ia pastilele. Isshin o consulta iar, apoi ii da verdictul.
Isshin: Azi trebuie sa stai tot in pat. Maine, daca te simti mai bine, poate poti iesi si pe afara.
Intre timp, telefonul suna si Karin raspunde.
Karin: Ichi-nii, e pentru tine!
Rukia isi termina ceaiul si aude ultimele cuvinte ale lui Ichigo.
I: Imi pare rau… Veneam dar…(o mica pauza). Bine, te astept. Pa!
Rukia se ridica si o ia incet spre scari, cand se trezeste iar luata pe sus de Ichigo.
I: Nu comenta! (fata tace sin u se impotriveste)
Ichigo o duce insa in camera lui si o pune in pat, apoi o inveleste. Pune un film, apoi ia un loc pe scaun langa ea.
Dupa film, au luat pranzul, apoi si-au facut temele, ca in fiecare sambata. La asfintit erau extrem de plictisiti. Rukia nu mai facuse febra, doar ca era ametita si avea mereu o stare de rau.
Pe la 7, soneria porni. Ichigo si Rukia erau singuri acasa. Karin era la fotbal, Isshin la spital si Yuzu la dans.
Ichigo deschise. Erau Sado, Ishida, Inoue si Tatsuki.
Inoue: Ai spus ca Kuchiki-san e bolnava, asa ca am venit sa-i facem o vizita.
Rukia incearca sa coboare, dar ameteala o doboara si cade, pana ca Ichigo s-o prinda. Aude o bubuitura, se intoarce si fuge spre Rukia care ramasese inconstienta pe scari.
I: RUKIA!!!!
Cazuse si ameteala si febra o facusera sa adoarma. Ichigo o ridica in brate si o duce tot in camera lui. Ceilalti sarira in ajutorul lui Ichigo, dar acesta ii refuza. Ii lasa doar sa stea langa ea. Intre timp, shinigamiul pune comprese fetei pana aceasta da semen de trezire. Rukia tinea ochii inchisi si mai gemea cateodata in agonie.
I: Hai, Rukia, trezeste-te!
Auzind strigatul disperat al prietenului ei, Rukia deschide ochii si se ridica intr-o mana si pe cealalta o duce la frunte.
R: Mai incet, Ichigo! Nu-s surda.
I: Afurisita mica! Dac-ai stii ce m-ai speriat! (vrea s-o imbratiseze, dar ea il respinge)
R: Calmeaza-te!(rade si ea si ceilalti)
Tatsuki: L-ai speriat, nu gluma.
Inoue: Oricum… Kurosaki-kun nu ar lasa pe nimeni in pericol.
Ishida: Sa inteleg ca esti doica…
I: Poti spune si asa…
R: E prima data cand racesc(stranuta) si sper sa fie si ultima.
Sado: Cum te simti?
R: Ametita si cam infundata. Atata tot. Dar se pare ca e indeajuns sa-mi faca felul.
Ishida: Sper sa te faci bine curand.(se uita la ceas; era 7.30 pm) Se pare ca e timpul sa plecam.
R: Deja?
Inoue:Mergem la un film.V-am invitat si pe voi, dar Kurosaki-kun ne-a spus ca nu se poate sa mergeti, caci tu esti bolnava. Va cumparasem si bilete…
R: Sau poate ca mergem!
I: Esti nebuna? Acum o jumatate de ora ai cazut pe scari din cauza ca te simteai rau si acum vrei sa mergi la film?
Ishida: O ducem noi daca e nevoie.
Tatsuki: Si pana la urma, poate ca-si mai revine.
Sado: Si sa stati restul serii in casa cand afara e asa frumos…
Inoue: Haide, Kuchiki-san!
R: Hai, Ichigo! Doar n-o sa stam tot week-and-ul in casa.
I(vazand ca e depasit numeric in voturi pro): Oh…fie! (fetele tuturor se lumineaza) Dar numai daca tata ne lasa!
Toti: Bine!
Dupa vreo doua minute…
I: Avem voie. Dar!!! Rukia, ia-ti pastilele si fara pop-corn sau inghetata, mergi numai pe langa mine si pana la 11 sa fim acasa.
R(dandu-se jos din pat): Bine, bine…
Dupa ce se schimbara, Ichigo si Rukia pornira catre scari, caci prietenii lor ii asteptau deja jos. Rukia nici nu apuca sa puna primul picior pe prima treapta, ca Ichigo o lua iar pe sus.
R: Esti nebun? Ce faci?
I: Ma asigur ca ajungem la film, tu ce crezi?
R: Dar ma simt bine si pot sa cobor si singura.
I: Lasa-ma cu ”pot sa cobor si singura”.Mai avem o treapta si am ajuns.
Colegii lor radeau de ei, vazand cat de caraghiosi sunt cand se cearta.
Tatsuki: Totusi…Rukia, tu ce faci la Ichigo acasa?
Ichigo: Parintii ei a trebuit sa plece pana in cealalta parte a Japoniei iar si nu puteau sa o lase singura. Parintii nostrii sunt prieteni si tata s-a oferit sa o gazduiasca la noi pana se intorc ca sa nu-si mai schimbe scoala iar.
Rukia catre Inoue: Mda… parca-l si vad pe Byacuya nii-sama discutand cu Isshin-kun. (amandoua rad copios)
Inoue(foarte amuzata, facand niste fete care o amuzau pe Rukia): Mda! Mi-l si imaginez pe Kuchiki-sama si pe Kurosaki-sama: domnul seriozitate si domnul gluma impreuna, prieteni! Nu se poate! Parca-l si aud pe Kurosaki-sama: “hei, amice, las-o pe fata ta la mine pana te intorci. Avem noi grija de ea!” si apoi de la Kuchiki-sama: “Senbonsakura”. Doamne, cate scantei ar iesi!
Rukia se opreste o clipa si-si duce mainile la cap, apoi se lasa usor, jos. Ichigo o observa si ramane langa ea. Ceilalti mai fac cativa pasi si se opresc si ei.
I: Te simti bine?
R: Asa cred…
I: Hai sus!(o ia de mana si o ridica)
Fata se propteste in mana lui. Ichigo zambeste si o mangaie pe cap ca pe un copilas. Ea se enerveaza si ridica privirea, dar vazand ca zambeste, incepe si ea sa rada. Merse restul drumului tinandu-l de mana.
Inoue ii privea cam suparata, dar cateva clipe mai tarziu era iar zambitoare, caci Ishida se ocupa de buna ei dispozitie.
In timpul filmului, cei sase se simtira foarte bine. Rukia respecat intocmai cerintele lui Isshin.
La zece fara un sfert, filmul se terminase si cei sase ies razand din cinematograf.
Tatsuki: Si acum incotro?
Inoue: Mie mi-e cam foame.
Ishida: Si mie…
Sado: De asemenea.
Ichigo o priveste pe Rukia care nu parea sa fie chiar in apele ei.
Tatsuki: Bine, atunci sa mergem la un restaurant. Ichigo,veniti cu noi?
Ichigo: Stiu si eu…(Rukia ridica privirea spre el)
Rukia(spre Ichogo in soapta): Du-te daca vrei.
Ichigo(la fel): Si tu?
Rukia(la fel): Nu-ti face griji. Ma descurc eu pana acasa. Du-te!
Ichigo(la fel): Stiu si eu… As vrea sa merg cu ei, dar stiindu-te pe tine asa...
Rukia(normal): Bine, baieti, eu ma duc acasa. Pa-pa!
Ichigo: Hei! Rukia! (dar fata fugise)
Inoue: Mergem, Kurosaki-kun?
Ichigo: Scuze, Inoue, dar nu asta-seara. Pana acum, Rukia a avut grija de mine, acum e randul meu!
Inoue: Bine! Sa ai grija de ea!
Pacat insa ca Ichigo n-o mai auzea; fugise dupa bruneta shinigami. Doua strazi mai departe, Rukia era cazuta langa un gard, inconjurata de 3 tipi solizi. Vazandu-i, Ichigo grabeste pasul si mai tare.
R(in sinea ei):”Daca nu eram blonava…nu mai vorbeati acum”
I: Rukia! (se opreste langa ei) Hei! La o parte! Lasati-o in pace!
unul dintre ei:Hei, hei! Inteleg ca si tu o placi,da’ noi am gasit-o primii, asa ca dispari!
I: Las-o in pace! ( il lipeste pe unul din ei de gard, apoi o ridica pe Rukia)Ai febra!Frigi toata!(o strange putin in brate si ii mangaie obrajii rosii usor si delicat)
R(rusinata toata): Imi pare rau, Ichigo…
I: Termina! Ai putina rabdare.(se face shinigami si incepe sa-i ia la pumni pe nemernici, care fug mancand pamantul, apoi revine in corpul lui) Ti-au facut ceva?
R: Nu, nimic…
Ichigo o ridica, o priveste si o imbratiseaza, dar ea il respinge pentru cateva secunde, ca mai apoi sa accepte. Baiatul o ridica iar si o duce rezemata de el pana acasa. La poarta se opresc o clipa.
R: Hei, Ichigo…Poti sa nu-i spui lui Isshin despre ce s-a intamplat pe drum?
I: Doar nu-s nebun!
In casa gasira un billet pe masa, in bucatarie: “Sper ca ati ajuns la timp! Oricum, noi ne-am culcat. Maine nu sunt acasa, nici eu, nici fetele. Ichigo, sa ai grija de Rukia si daca mai are complicatii, trezeste-ma. I-am lasat pastilele in camera ta. Noapte buna!”
I: Se pare ca suntem singuri azi si maine.
R: Mi-e somn…
I: Inca ai temperatura. Fa-ti un dus si vino la mine in camera sa-ti iei pastilele. Eu caut ceva de mancare.(Rukia porneste pe scari, dar tot incet si ametita, cand se simte luata pe sus IAR) Taci si nu comenta!
Rukia merge la baie,apoi la Ichigo in camera unde servesc cina si isi ia pastilele.
I: Astepata aici pana ma intorc. Te duc eu la tine in camera.
Cand se intoarce de la dus, baiatul o gaseste pe bruneta dormind.
I: “Nebuna! Bine ca si-a luat pastilele. S-o trezesc? Nu… o las sa doarma aici. Dar eu? La ea in camera in niciun caz! Ei… ma strduiesc sa adorm langa ea… Grea provocare!”
O muta spre perete, se aseaza langa ea si stinge veioza. Ii mai ia teperatura o data apoi se intoarce cu spatele.
Dimineata, Ichigo o tinea pe Rukia in brate si ea se cuibarise in pieptul lui. Ichigo se trezeste primul si cand vede ipostaza… roseste pe loc. Rukia simte miscarea si se trezeste si ea. Replica comuna:
I,R: CE CAUTI AICI???
I: Ce cauti in patul meu?
R: Ce cauti tu aici?
I: Ei bine, e camera mea! Unde ai vrea sa dorm?
R: Din moment ce am adormit aici, puteai sa mergi la mine in camera sau sa ma muti!
I: Sper sa fie ultima data cand trebuie sa ne trezim in acelasi pat!
R: Pana una alta, da-mi dumul!!!
I: Oh! Da! Asa e! Stai aici. Ma duc sa pregatesc micul dejun.
Dupa cateva momente, Ichigo intra in camera. Rukia tocmai se dadea jos din pat.
I(calm): Cum te simti? Mai esti ametita?
R(casca elegant, sub privirile uimite ale baiatului): Multumesc, foarte bine! Micul dejun la pat?
I: Daca vrei, putem merge la bucatarie.
R: Cred ca asta m-ar face sa ma simt mai bine.
I:Atunci…Hai!
Pe scari, Rukia nu mai avea nevoie de ajutorul prietenului sau sa coboare, caci se descurca foarte bine cu echilibrul.
I: Se pare ca ti-ai revenit.(Rukia rade)
Luara micul dejun, apoi se apucara de curatenie. Totul se termina pe la ora 1, caci Rukia nu se putu abtine sa nu faca si ceva de mancare. (Adora sa-i ia locul lui Yuzu in bucatarie.)
I: Si acum ce mai facem?
R: Vreau sa ies putin pe-afara. Vii?
I: Normal!
Cei doi se schimba si ies la o mica plimbare pe strazi.
I: Hai in parc.
In parc se jucara in leagane, apoi se alergara putin, se dadura pe bari, in balansoare si cam prin toate aparatele din parc pe care le gaseau libere, caci era plin in acea zi de duminica.
Pe la ora 5 dupa-amiaza, cei doi voiau sa plece, dar leaganele ii fascinau prea tare.
R: Parca zbor! (Ichigo rade) E ca atunci cand mergeam pe nori, doar ca vantul e mai puternic.
I(zambind bland) : se pare ca-ti plac ambele vieti.(o pauza de cateva secunde) Care iti place mai mult?
R: Nu stiu… Cred ca…(iar o pauza) cea umana.
I(se trezeste din visare) : Da? Credeam ca cea de Shinigami… Adica acolo esti o printesa si toata lumea te respecta.
R: Asta e problema! Acolo toti ma “venereaza” si eu nu ma simt bine deloc. Parca nu sunt eu. Este bine, chiar foarte bine sa fi o Kuchiki; nimeni nu se leaga de tine in mod direct. Dar viata era mai amuzanta cand nimeni nu ma cunostea…
I: Si…aici ce-ti place?
R: Faptul ca nu atrag atentia asupra-mi. Faptul ca pot sa ma impiedic si sa cad fara ca cineva sa strige: “Hei! Uite! E printesa! A cazut!” si sa rada de mine la oice miscare gresita. E frumos sa ai colegi, prieteni.
I: Acolo n-ai avut prieteni?
R: In afara de Renji…Nimeni. Si Renji pana la Academie. Cand am fost repartizati diferit, ne-am intalnit prea rar ca sa mai spun ca eram prieteni.
I: Prea rar insemnand cam cat?
R: Pai… Uneori o data pe saptamana…Alteori la o luna sau doua…Niciodata regulat. Doar asa…intamplator. Si in afara de “Salut! Ce faci?” nu puteam spune.
I: Cam urat… S-a mai schimbat viata ta de atunci?
R: De cand te-am cunocut pe tine, s-a schimbat radical! Am inceput sa am prieteni, colegi, amici…
I: Dar in casa lui Byacuya?
R: La Byacuya nii-sama, nu stateam prea mult. Mai mult la divizia 13. acolo nu-i aveam mai apropiati decat pe capitanul Ukitake, pe vice-capitan, sotia acestuia si inca doi shinigami, dar respectul ma facea sa nu le pot vorbi despre problemele mele. In familia Kuchiki eram fiica lor doar cu numele. Nu puteam sa le vorbesc depre nimic, tot din cauza respectului.
I: Cu mine de ce poti vorbi?
R: Nu stiu… E ceva special la tine care ma face sa-ti pot vorbi. Nu-mi impui respect si nu inteleg de ce. Te-ai purtat frumos cu mine, chiar daca eram o straina si acest lucru ar trebui sa-mi impuna un respect incomparabil pentru tine si ar trebui sa mi-l ceri. Totusi n-o faci.
I: Acelasi lucru si aici. M-ai salvat pe mine si pe familia mea si nu ai cerut nimic in schimb. Mi-ai aratat ca exista si alte cai de a proteja. Ai fost categorica cu mine si nu mi-ai lasat motive sa dau inapoi. Din orgoliu, nu ti-am oferit respectful pe care il meritai.
R: Poate ca daca ne respectam, n-ar mai fi fost lucrurile asa amuzante.
I: Poate ca ai dreptate.
R: Ichigo! (baiatul intoarce capul, apoi bruneta se ridica si se pune in fata lui, transformandu-si fata care aproape plangea in una vesela si zambitoare) TU mi-ai schimbat viata! Multumita tie am ceva care ma pune la incercare zilnic.
I(se ridica la randul lui si pleaca incet spre dig): Si tu ai schimbat-o pe-a mea in multe feluri. Dar cel mai important (intoarce fata zambitoare spre ea) pentru ca esti tu! Fara tine, ultimii doi ani ar fi fost o plictiseala absoluta de care n-as fi putut scapa. Dar tu mi-ai dat viata! Mergem?
R: Bine!
Ajunsera la bucata cu noroi care parea la fel de periculoasa. Ichigo o lua inainte si Rukia dupa el, nu inainte sa inghita in sec. face primul pas si e aproape sa alunece, dar acum, ceva a sustinut-o. Uitandu-se la mana ei dreapta, era tinuta de Ichigo.
R: Ichi…go.
I: Nu mai risc!
Trecura de cosmarul Rukiei cu bine. Ichigo o tinuse de mana pana su iesit de pe dig, salvand-o chiar de cateva ori. Cand au ajuns pe strada, un vant puternic si racoros a inceput. Ichigo da drumul mainii Rukiei.
R: Multumesc de ajutor.
I: Sa mergem. E cam frig. (O pala de vant o face pe Rukia sa fereasca si sa se ascunda dupa Ichigo) Poftim! Ia geaca mea.
R: Dar tu?
I: Sunt bine. Nu mi-e frig. In plus… daca te las sa racesti iar, la noapte nu mai dorm, asa ca e mai bine sa tremur eu putin.
Acasa ajunsese si familia lui Ichigo, care ii invita la masa.

Modificat de kayo_yuko (acum 16 ani)

_______________________________________
inger mi-e inima, inger mi-e sufletul. oare? mda...as vrea eu. uneori rautatea napadeste si astupa fara ghres un suflet bland care se zbate neputincios in lumina neagra a intuneticului gol.

pus acum 16 ani

Hana-chan
Moderator

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1196

Foarte frumos!!!!!!!Am citit tot si mi+a placut foarte mult!!!Bravo a fost superb.M+ai exista o continuare au acesta este povestea_daca da te rog pune+o mai repede ca imi place!!!!

_______________________________________

I still believe this ordinary life can make it through...
Cause nothing else has ever felt so true.

Let the music take control!
That sound is beautiful
And I'll never let it go (never let it go)
No i'll never let it go
Let the music take control!
That sound is beautiful
And I'll never let it go (never let it go)
No i'll never let it go

Cause when all is said and done this song will carry on when we are all dead and gone
Cause this ordinary note is everything we know and we should never let it go..

pus acum 16 ani

kayo_yuko
<*BeAutiFul DeMon*>

Din: sat florsti, judetul giurgiu
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 278

exista si inca o scriu
asta-seara cred ca termin jumatate si o voi posta asa, k si asa sunt cam lungi posturile

_______________________________________
inger mi-e inima, inger mi-e sufletul. oare? mda...as vrea eu. uneori rautatea napadeste si astupa fara ghres un suflet bland care se zbate neputincios in lumina neagra a intuneticului gol.

pus acum 16 ani

Hana-chan
Moderator

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1196

Nu are nimic daca sunt lungi. E mai super! Astept continuarea!! Sper sa o pui curand!

_______________________________________

pus acum 16 ani

kayo_yuko
<*BeAutiFul DeMon*>

Din: sat florsti, judetul giurgiu
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 278

Dupa ce fusese bonlava, Rukia se simtea mai bine ca niciodata. Dimineata de luni o facuse sa se trezeasca vesela si zambitoare.
R(intinzandu-se) : Hmmm! Excelent! (Coboara scarile in graba si merge la Ichigo in camera) Buna dimineata, doica!
I(intorcandu-se cu spatele la ea): Mai scuteste-ma! (ia o perna si o arunca spre ea, nerealizand ca o prinde) Vreau sa mai dorm cinci minute.
R(aruncand cu perna spre el): Niciun “5 minute”! Trebuie sa mergem la scoala. In plus, nu cred ca vrei sa pierzi micul dejun.
I(punandu-si o perna in cap): Nici nu cred ca e gata.
Yuzu: Nii-chan! Rukia-chan! Haideti la masa!
R: Ce spuneai?
I: Bine! Ai castigat! Ma dau batut!
Toata ziua si restul saptamanii fusese liniste in orasul Karakura.
Vineri se declansa totul.
Inoue: Eto…Kurosaki-kun…
Ichigo: Mda?!
Inoue: E un film bun azi la cinematograf si… am luat doua bilete… Erau ultimele pe care le-am gasit pe internet si ma gandeam pe cine sa invit si am hotarat ca pe tine. (roseste)
Ichigo: Si ceilalti…Adica Rukia…Ishida…Chad?
Inoue: Pai… astea erau ultimele la filmul Zathura. (fata lui Ichigo se lumineaza)
Ichigo: Hei, Rukia! La ce ora avem azi tura de parc?
Rukia: Dupa cina. De ce?
Ichigo: Pai… Inoue m-a invitat la un film dupa ore si nu vreau sa-l ratez. Asteptam de mult sa-l vad si nici nu stiam ca a aparut.
Rukia: Faci cum vrei. Dar la 7 luam cina, apoi in parc.
Ichigo: Bine!
La ora 4, orele se terminara. La 4 si 20 de minute, Ichigo si Inoue se intalnira in fata cinematografului.
Ajunsa acasa, Rukia o ajuta pe Yuzu la bucatarie. La 7, Rukia, Yuzu, Karin si Isshin luau cina, insa nici urma de Ichigo.
La 7 si 30 de minute, Rukia iese la o plimbare in parc si la 8 se intoarce. Acasa, Ichigo inca nu venise si Isshin era foarte nelinistit.
Ceva mai tarziu, dupa cateva zeci de incercari de a-l suna pe “disparut”.
Isshin: Unde poate sta atata? A mai plecta, dar daca a spus ca la 7 e acasa, n-a trecut ora. E noua si el nu apare.
Rukia: Oricum…e mare acum. Se poate descurca…
Isshin: Incearca sa-l mai suni.
Rukia: Am incercat, dar are telefonul inchis.
Isshin: Mai bine mergeti la culcare. Nu vreau sa fiti obosite.
Rukia era mai nelinistita decat oricare alt membru al familiei. Intra in camera lui si priveste pe fereastra de langa pat, apoi se intinde. Il suna iar:
Telefonul: Abonatul nu poate raspunde. Va rugam sa-i lasati un mesaj.
Rukia:Ichigo,unde esti?Toata familia e ingrijorata. Te rog, vino acasa.
Fata pune capul pe perna lui. O miroase si simte parfumul baiatului. Inchide ochii si ofteaza. Cand tocmai adormise, aude niste pasi si tresare.
I: Sssssh! (in soapta) M-am intors.
R(tot in soapta) : Unde ai fost. Ne-am facut griji pentru tine!
I: Filmul a inceput la 5 si s-a treminat la 7 jumate’. Ne era cam foame, asa ca am mers sa mancam ceva, apoi am condus-o pe Inoue acasa si pana m-am intors… s-a facut 10.
R: Tatal tau era cam suparat, asa ca ai face bine sa cauti o scuza buna. (se ridica si merge spre usa)
I: Unde mergi?
R: La mine in camera.
I: Stai aici, sa nu-i trezesti!
R: Si cum ramane cu “nu vreau sa ne mai trezim in acelasi pat”?
I(nesigur): Azi… e o exceptie.
Fata se intinde iar pe pat si baiatul langa ea. Incearca sa o ia in brate, dar ea il respinge si se lipeste de perete.
Dimineata au mers la masa. Isshin isi recapata zambetul vazand ca fiul lui iese cu frumoasa shinigami din aceeasi camera.
Ichigo: Imi pare rau ca am intarziat aseara.
Isshin: Ai dat dovada de lipsa de responsabilitate! Dar… sa speram ca nu se mai intampla, bine?
Ichigo: Bine!
Telefonul suna si Yuzu raspunde.
Yuzu: E pentru tine, nii-chan!
Ichigo(calm, ridicandu-se): Vin acum!
Dupa ce termina convorbirea, Rukia incepe alta discutie.
R: Hai sa ne facem temele.
I: Imi pare rau, dar merg sa o ajut pe Inoue. Are un proiect la fizica si nu intelege cum sa-l faca. Nu stiu cand ma intorc.
Isshin: Pana la cina sa fii acasa!
I: Acum o sa fiu. (Rukia pleaca capul) Stai linistita, ne facem si temele.
Karin, Yuzu si Rukia se apuca de curatenie, in timp ce Isshin pleaca la clinica. De la 9 si jumatate pana la 14, fetele facura sa sclipeasca toata casa, curatasera fiecare peticel, tunsesera iarba, apoi o greblasera si o udasera.
R: Ei…am cam terminat.
Karin(putin cam suparata): Asa e! Pacat ca Ichi-nii n-a fost aici sa ne ajute. Niciodata n-are timp de noi.
Yuzu(se supara si ea): Asa e. Oricine e mai important decat noi.
Rukia(incercand sa le calmeze): Nu e chiar asa. Ichigo va iubeste foarte mult. Voi sunteti totul pentru el.
Yuzu: Daca am fi chiar asa importante, ar fi cu noi acum.
Karin: Si nu l-ar mai supara pe tata intarziind.
Rukia: Se mai intampla sa si intarzie, dar asta nu e un motiv sa va suparati pe el. (cele doua maraie a nemultumire) Fetelooor! Nu trebuie sa va suparati pe fratele vostru ca a intarziat si el o seara. (cele doua se privesc reciproc vinovate) Gata cu supararea! La dus si la masa, apoi cat putem din teme si pe urma la cursuri!
Yuzu: Ca tot ai pomenit de asta… Voi amandoi ne duceati…
R: Poate ca se va intoarce pana atunci.
Karin: Crezi?
R: Desigur! Hai! La treaba!
Dupa masa, fetele spalara vasele, apoi facura cateva teme. La ora 5, Rukia, Karin si Yuzu plecara la antrenamente, nu inainte sa-l sune pe Ichigo care avea telefonul tot inchis.
Dupa ce o lasa pe Karin, Rukia si Yuzu se indreptara spre Scoala de Dans. La intoarcere, Rukia trebuia sa o ia pe strada unde statea Orihime, dar ceva o opreste si ocoleste locul.
Ajunsa acasa, bruneta continua sa-si faca temele. La 6 si jumatate termina si se apuca sa pregateasca cina. Isshin apare si el si la 7 fara 10 si Ichigo cu fetele.
Isshin: Parca trebuia sa te intorci sa faci temele cu Rukia.
Ichigo: A durat mai mult; ce vroiai? La jumatatea proiectului, cand era aproape sa-i dam de cap sa plec?
Isshin: Totusi, promisiunea e promisiune!
Rukia(incercand sa-i calmeze): Dar totusi s-a tinut de program!
Ichigo: Am promis!
Yuzu: Si cu noi cum ramane?
Karin: Trebuia sa ne duci la cursuri azi, cu Rukia.
Rukia(Tuseste): Ce v-am spus eu?
Gemenele: Scuze…
Dupa cina, isi facura cate un dus, apoi fiecare in camera lui. Rukia uitase o carte in camera baiatului si merge sa o recupereze.
R(ciocane la usa): Pot sa intru?
I: Sigur! (Ichigo nu avea bluza pe el si Rukia rosii, apoi se intoarce cu fata spre ea) Ce-i cu tine? Esti rosie.
R: N…nimic. Mi-am facut temele la tine in camera azi si am uitat o carte aici… Se poate?
I: Normal. Ai facut tot?
R: Cam asa… Mai am proiectul la fizica.
I: Si eu mi le-am facut cu Inoue.Am facut proiectul ei,dar inca nu pe-al meu. Le facem maine amandoi?
R: Desigur… (in gand) “Numai sa fi acasa”.
I: Dar mai intai trebuie sa merg s-o ajut pe Inoue sa-si monteze calculatorul dupa ce si-l cumpara. Pe ultimul l-a virusat iremediabil.
R(putin cam nervoasa): Deci nu facem nici maine proiectul! Am inteles mesajul perfect! (da sa plece)
I: Ba o sa-l facem! ( o pinde de mana)
R: Da, sigur! Cum am facut si azi temele. (isi smuceste mana si se elibereaza)
I: Da’ ce-i cu tine? (se enerveaza) Esti cam iritata ca o ajut pe Inoue. Cred ca esti geloasa.
R(aproape plesnind de nervi): Crezi ce vrei!
Apoi pleaca trantind usa. Se duce in camera ei si se arunca in pat. Vazand cat de nervoasa a plecat, Ichigo porneste dupa ea si intra in camera fara sa fie simtit. In tot acest timp, Rukia isi expune gandurile cu voce tare.
R: Idiotul! Mai intai nu-si respecta familia si o face sa se ingrijoreze, apoi vorbeste ca si cand ar fi ceva normal s-o faca.
Auzind acestea, Ichigo inchide usa puternic in urma lui, speriind-o pe bruneta.
I: Asta e parerea ta despre mine? Afla ca nu stii nimic! Si mai scuteste-ma, ca nu-ti datorez explicatii pentru ceea ce fac. Banuiesc ca asta le-ai spus si alor mei de-mi vorbesc asa.
R: Lasa-ma in pace! N-am nicio idee despre ce vorbesti!
I: Ti-a cerut cineva sa ai? Multumesc frumos pentru postura in care m-ai pus. Nici nu cred ca-ti pasa de mine.
R: Ba imi pasa!
I: Nu cred! Esti prea rece,aroganta si egoista ca sa-ti pese de cei din jur. Multumesc ca mi-ai distrus viata.
R(incepe sa planga de nervi si arunca cu o perna in el) Lasa-ma odata! Asta asteptai? Sa cedez nervos? Am facut-o! Esti multumit?
Ichigo era uimit de durerea pe care i-o provocase Rukiei. N-o mai vazuse asa nervoasa de cand se atinsese de Byacuya, dar nici atunci nu era asa furioasa.
I:”Ce-am facut? Oare asa sunt eu? Asa rece si rau?”
Se intoarce cu acest gand in camera lui.
In camera ei, Rukia plangea in continuare cu niste lacrimi mari pline de durere.
R:”Oare cu ce i-am gresit? Eu incerc sa-i iau apararea si el ce face? Chiar asa merit sa fiu tratata? Nu i-am gresit cu nimic. Ce puteam sa fac? Si asa a umplut paharul de mult. Nu mai suport sa ma trateze ca pe o fiinta fara viata. Poate ca sunt diferita, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma trateze ca pe un animal. De ce, Ichigo? De ce esti asa cu mine?”
Ichigo statea in camera lui intins pe pat si se gandea la cum ii vorbise fetei. O liniste ii apasa greu pe umeri. Totusi nu era o liniste goala. Plansul fetei ii rasuna in cap si nu-l lasa sa adoarma.
I: “Am fost oribil! Daca auzeam ca un baiat a facut asta unei fete, ii rupeam gatul. Ar trebui sa mi-l rup mie la cat de rau am fost. Oare o sa ma ierte vreodata?”
Deodata, plansul se opreste brusc. Ichigo se ridica si merge la fata in camera.
I: Rukia! Rukia!
Niciun raspuns. Fata nu mai era in camera. Geamul era larg deschis. Luna era mare si luminoasa, dar lui ichigo nu-i pasa decat de fiinta care lipsea din camera.
I:”Unde s-o fi dus?”
Se uita pe noptiera ei si vede un billet: “Imi pare rau daca v-am creat probleme. N-o sa ma mai intorc, nu vreau sa mai supar pe nimeni. Multumesc pentru tot. Rukia.”
I:”Idioata! Unde s-o fi dus? Sa-i sun pe ceilalti sa-i anunt”
Isi deschide telefonul si aude mesajele fetei. Ochii lui se umplu de lacrimi.
I:” Cat de stupid am putut sa fiu! Nici nu am pretentia sa ma ierte. Vreau doar s-o gasesc si sa stiu ca e bine!”
Nu dupa multa vreme, in parc se intalneste toata gasca.
Chad: Incepem?
Inoue: Asa ar trebui.
Toti o cauta prin tot orasul. Nici urma de fata. Ichigo isi pierduse orice speranta. Statea pe o banca in forma de Shinigami cu capul intre maini, nu departe de a plange. Deodata simte o prezenta cu un reiatsu puternic si tresare. In fata lui statea o fiinta inalta, cu par lung, castaniu si o piele alba. Spatele nu i se vedea de par, insa i se distingeau foarte bine pantalonii albi, drepti si pantofii negri. Fiinta se intoarse si-l vazu pe Ichigo cum o privea. Era o fata de varsta lui, cu un chip delicat, ca de printesa si cu o bluza-kimono neagra cu margini albe.
I: Cine esti?
- Politicos e sa te prezinti inainte sa ceri cuiva sa se prezinte, zise fata pe un ton hotarat.
I: Deci ma poti vedea.
- Normal. Pana la urma fac si eu parte din specia shinigami.
I: Sunt Kurosaki Ichigo, shinigami inlocuitor. Scuza-mi impolitetea. (zicand acestea, Ichigo incepe sa planga, amintindusi de cat de rau a fost cu Rukia)
- Eu sunt Kayo Yuko, ambasador intre Lumea Spiritelor si Soul Societty. Ce s-a intamplat? (se aseaza langa el pe banca)
I(stergandu-si lacrimile) : Am facut un lucru oribil!
Baiatul incepe sa-i povesteasca ambasadoarei tot ce-i spusese Rukiei. Simtea, intr-un fel, ca aceasta domnisoara il va putea ajuta. Pe tot parcusul povestirii, fata nu-l intrerupsese deloc. Il asculta si il privea, exact cum facea o anumita fata care acum lipsea.
I: Si acum nu stiu ce sa fac. Imi dau seama cat de stupid am fost si inteleg ca as putea sa o gasesc din clipa in clipa, dar nu as putea sa dau sub nicio forma ochii cu ea, mai ales nu sa-mi cer iertare.
Kayo(K)(schimbandu-si privirea): Acum chiar dai dovada de stupizenie absoluta. Bun! Te-am inteles: ai fost prost ca ai plecat si nu te-ai tinut de program, ai dublat prostia, ajungand la a fi tampit ca ti-ai tinut atata vreme telefonul inchis, chiar ai triplat-o, ajungand la idiot, dand vina pe Rukia pentru ca familia ta se comporta urat cu tine, in loc sa o dai pe lipsa ta de responsabilitate. Dar acum treci peste stadiul 4, de imbecil, si treci la cretinism direct, spunand ca nu ai putea sa-ti ceri iertare!
I(enervat): Cine esti tu sa-mi spui astea?
K: Cea care-ti deschide intr-un final mintea. Cred ca Rukia a incercat si a reusit, dar acum, ca ai alungat-o, trebuie sa mai existe cineva.
I(retragandu-si furia): Asa e… Dar cum o gasim?
K: Spre norocul tau, tocmai din Soul Societty vin eu acum si inca un noroc a fost ca am dat peste ea. Cand am intrat pe poarta, ea iesea si am ajutat-o sa treaca. In schimb, nu stiu unde ar fi putut merge.
I: Si cum ajungem la 12 noaptea in Soul Societty?
K: Asta pot rezolva eu, dar nu cred ca vei fi in stare sa mergi cu somnolenta si starea pe care o ai acum, asa ca mergi acasa si maine, la 8, ne intalnim aici ca sa mergem sa o gasim.
I: Si tu unde mergi la ora asta?
K: Asta nu te priveste. Sunt in misiune strict secreta. Deci ramane maine la 8.
Ichigo o asculta pe fata cu par castaniu si cu ochi caprui-verzui cu cata fermitate vorbise, facandu-l sa-si aminteasca de o anumita bruneta scunda, fata de care trebuia sa gaseasca o modalitate sa-si ceara scuze. Apoi isi aminti ca trebuie sa-si sune prietenii care inca o cautau pe fata disparuta.
Toata noaptea, Ichigo visa la micuta shinigami si la chipul ei indurereat la cuvintele aspre si nemiloase ale lui. Nu-si putea sterge de pe constiinta nicicum acel chip alb, plin de lacrimi.
Ceasul suna la 7 si Ichigo sare ca ars strigand.
I: Rukia!
Nu-i pasa nici de micul dejun. Lasa un bilet pe masa din bucatarie: “Am plecat cu Rukia la o plimbare matinala. Nu stiu cand ne vom intoarce. Ichigo.”
La 8 fara 20 de minute, Ichigo era in parc. Pe o bancuta, Kayo il astepta.
K: Ai venit devreme.
I: Tu vorbesti? De cand esti aici?
K: De pe la 7. Pornim acum sau asteptam ora?
I: Cum vrei!
K: Atunci fii gata de drum!
Kayo isi scoate zampaktoul, o sabie care parea a fi de lemn, de culoare alba cu crem foarte deschis, pe al carui maner era scris “Tensa”, si deschide o spoarta spre Soul Societty. In cateva clipe, ea si Ichigo erau acolo.
K: Bun! Acum unde o cautam?
I: Sunt doua locuri sigure incare putea merge. Mai intai as cauta-o la Divizia 13, dar ceva imi spune ca nu e acolo, asa ca vreau sa mergem la casa lui Byacuya.
K: Atunci sa mergem!
Intre timp, in camera Rukiei din casa lui Byacuya, un planset trist se auzea. O servitoare trece pe acolo si bate la usa.
-Printesa, sunteti bine?
R: Asa cred.
-Pot sa intru? As dori sa fac ordine, daca tot v-ati trezit.
R: Desigur! (Rukia isi continua plansul)
-Nu va suparati, dar… ce s-a intamplat?
Bruneta ii spune servitoarei ca ea si Ichigo au avut o cearta cam urata si de aceea e asa trista.
-Nu va faceti griji, Printesa. Dupa cum il cunoastem cu totii pe domnul Kurosaki, va fii aici sa-si ceara scuze. (pleaca)
R: As vrea sa mai cred asta…
- Si de ce sa nu crezi? zise o voce atat de cunoscuta.
Rukia se intoarce si ochii si fata i se umplu de lacrimi. Era Ichigo, a carui fata nu mai avea nici ea mult pana incepea sa fie uda. Dar amintindu-si vorbele dureroase pe care i le spusese baiatul cu cateva ore in urma, Rukia fuge si el dupa ea.
I: Rukia, stai! Trebuie sa vorbim!
Fata se opreste si lasa capul in jos. Printer lacrimi i se aud cateva cuvinte.
R: Nu am ce discuta cu tine!
I(se apropie de ea): Stiu ca am gresit si ca am fost un prost, un tampit, un idiot, un imbecil si cel mai cel, un cretin absolut vorbindu-ti cum am vorbit, dar te rog, te implor, vino acasa. Nu-ti cer sa ma ierti, desi m-as bucura nespus, ca nu merit iertat, dar iti cer sa vii acasa. Si… imi pare rau, foarte rau pentru cele spuse. Nu eram…eu. Eram nervos pe familia mea si cand am vazut ca si tu ma tratezi la fel de rece, m-am enervat nespus. Vino acasa.
R(tot cu spatele la el, printre lacrimi): Ai dreptate. Nu meritai iertat. Dar…(se intoarce spre el) Ti-ai cerut scuze prea frumos si nu pot sa nu te iert.
Cand privirile li se intalnesc, sentimentele nu se mai abtin sa nu se exteriorizeze. O imbratisare ii cuprinde pe amandoi. Bratele li se strang foarte mult, apoi se lasa incet in o imbratisare delicate. Ichigo o priveste si ii sterge lacrimile, apoi si ea pe-ale lui.
R: Dupa cum mi-ai vorbit, nu m-am gandit nicio clipa ca ai veni dupa mine.
I: Crede-ma ca, de cum au auzit ca nu mai plangi, am si sarit. Oricum, n-am putut sa dorm toata noaptea si nici inainte sa dispari, gandindu-ma cat de rau si egoist am fost. Te rog, Rukia, iarta-ma!
R: Si mie imi pare rau ca am plecat asa.
I: Nu! Nu trebuie sa-ti ceri scuze. Eu am fost ce care a gresit. Imi pare nespus de rau!(o strange in brate si ea pe el)
R: Nu-i nimic. Te iert.
I: Nici nu stiu cum sa-ti multumesc.
R(rupand imbratisarea): Hai acasa!

si scuze k n-am postat aseara. aproape am adormit pe tastatura

sper sa va placa. (l-am facut pe ichigo cam badaran...dar si-a cerut scuze

.)

_______________________________________
inger mi-e inima, inger mi-e sufletul. oare? mda...as vrea eu. uneori rautatea napadeste si astupa fara ghres un suflet bland care se zbate neputincios in lumina neagra a intuneticului gol.

pus acum 16 ani

Sword Art
Administrator

Din: Coreea^^..
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 11547

wow este superb imi place... badaran

imi place de rukia... imi ia mult sa citesc dar merita,.. bv! astept..

_______________________________________
___________________________________________________________
Being a 4nia keeps my soul alive..

pus acum 16 ani

Hana-chan
Moderator

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1196

e foarte dragut.imi place mult!!!!bravo si nu e nimic ca nu ai postat-o aseara.e superb astept continuarea

_______________________________________

pus acum 16 ani

kayo_yuko
<*BeAutiFul DeMon*>

Din: sat florsti, judetul giurgiu
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 278

Ajunsera acasa pe la orele pranzului. Erau asteptati de Isshin, care, ca de obicei, isi facea griji.
Isshin: Stiu ca nu ar trebui sa ma bag, dar aseara v-am auzit certandu-va. Pot sa stiu ce s-a intamplat?
Rukia(destul de nesigura): Pai…
Ichigo: Nu conteaza. Ce a fost, a fost.
Isshin: Sigur?
Ichigo: Cum nu se poate.
Isshin: Stii bine ca nu e frumos ca cineva sa se simta rau ca oaspete. Trebuie sa se simta ca din familie. Sper ca nu v-ati suparat unul pe altul sau ceva asemanator.
Ichigo: Stii, tata... Ti-am spus… Ce a fost, a fost. Am avut noi o neintelegere, dar ne-am impacat.
Isshin: Bine. Dupa-masa as vrea sa mergem la cumparaturi toti, deci sper ca nu aveti nimic planificat. (toti 4 neaga) Perfect.
La 3 dupa-amiaza, membrii familiei Kurosaki si micuta Kuchiki mergeau voiosi pe strada. Gemenele erau in frunte urmate de fratele lor, care mergea alaturi de bruneta, intre care erau cam 3 metri distanta, si, in spate, supraveghind ca un vultur, capul familiei.
Isshin: Ce-i cu voi de pastrati atata distanta? Sunteti magneti cu acelasi pol?
I: Nu…
R:… Doar ca…
Cuvintele parca le fusesera inghitite de o tornada, insa… cu chiu cu vai se apropiara… cam prea mult, caci la un moment dat, in procesul de apropiere, se lovira unul de altul. Replica comuna:
-Ai grija pe unde mergi!
I: Scuze…
R: Asemenea.
Isshin: Nu chiar la asta m-am referit…
Pana la urma reusira sa mearga cu o distanta de doar 10 centimetri intre ei.
Intrara in magazin si se despartira: Karin, Yuzu, Isshin: alimente, Ichigo, Rukia: detergenti si cele necesare la curatenie. Urma sa se intalneasca la sucuri.
Rukia statea pe cos si Ichigo o plimba. Ea decat intindea mana si lua cele necesare. Intr-un final ajunsera la zona rafturilor inalte.
R: Aici e domeniul tau, Ichigo! Iti inmanez onoarea de a fi dus cu cosul!(baiatul rade)
Isi schimba repede locurile si Ichigo incepe sa puna in cos cele indicate de Rukia. Se opresc in dreptul unui stand mai inalt unde trebuia sa gaseasca spray-uri de camera.
I: De care sa luam?
R: As vrea…de liliac, levantica si…trandafir!
I(intinde mana): Liliacul, levantica si…(se chinuie putin) la trandafir nu ajung.
R: Mai incearca.
I: E prea departe. Stiu!
O prinde de mijloc si o ridica la nivelul standului. Fiind foarte micuta si subtire, o pune pe umarul sau.
R: Ichigo! Ce faci? Ai innebunit?
I: Tu ajungi?
R(ametita de ridicare) Cred ca da.
Fata intinde mana si prinde spray-ul, apoi i-l arata fericita, toate acestea sub privirile celorlalti membrii ai familiei, tocmai ajunsi.
R(razand ca si baiatul): Victorie absoluta!
Gemenele: Yey! (Bruneta si portocaliul rosesc)
Isshin: Asta numesc eu munca in echipa!
Rukia sare de pe umarul baiatului si e gata sa cada, dar el o prinde, apoi pornesc spre a face restul cumparaturilor.
Pe strada, baiatul si tatal acestuia duceau bagajele si fetele mergeau cu ce era mai usor. Rukia avea doua sacose ceva mai grele si Ichigo unele ceva mai usoare. Fata obosise putin si el observa.
I: Vrei sa te ajut?
R: Voi fi bine.(o ia inainte)
I: Nu prea cred! (se prine de una din sacose, facand sarcina Rukiei mai usoara) E prea grea sa o duci singura. Lasa-ma sa te ajut.
R(putin cam rosie, intrucat mana lui era peste a ei): Bine.
Gemenele erau inainte, pe langa tatal lor si cei doi Shinigami cam la 10 metri de ei. Isshin se intalneste cu un coleg de serviciu pe care il saluta.
Isshin: Ce coincidenta! Nu stiam ca vii pe aici.
Colegul: Nici eu. Ele sunt fetele tale?
Isshin: Da. Si cel ce vine e baiatul meu.
Colegul: Sa inteleg ca e destul de mare.
Isshin: Asa tata, asa fiu. (afiseaza un zambet laaaarg!)
Isshin(cei doi shinigami se opresc langa ei): Ichigo, el este domnul Makuro, colegul meu de la clinica. Makuro, el e Ichigo si ea e Rukia.
Colegul: Incantat de cunostinta. (se apropie de urechea lui Ichigo) Frumoasa sotia ta.
I(rosind ca o creasta de cocos): NU E SOTIA MEA!(Rukia roseste si ea)
R: Ati inteles gresit!
Isshin: E o fata pe care o tinem la noi, in gazda. Parintii ei au plecat in cealalta parte a Japoniei si ca sa nu se mai mute iar de la scoala, Ichigo s-a oferit sa o tina la noi in gazda.
Colegul: Inteleeeg…
Isshin: Lasand asta la o parte, chiar vroiam sa ne intalnim o data. Vreau sa-ti vorbesc despre ceva foarte important.
Gemenele: Tata, putem merge acasa?
Isshin: Desigur. Ichigo, mergi cu ele?
I: Ma tem ca nu. Merg cu Rukia sa luam ce avem nevoie sa facem proiectul. Daca nu ma tin de promisiune…
R:…stii tu ce patesti, asa ca mai bine taci!
Isshin: Lasati-mi mie bagajele si vin cu un taxi si mergeti voi pe jos acasa, bine?
Gemenele: Bine!
I: Ia-le si pe-ale noastre. Ne vedem acasa!
O ia pe Rukia de mana si porneste spre cealalta parte a orasului.
Colegul: Esti sigur ca nu sunt impreuna?
Isshin: Sunt sigur. Desi chiar nu m-as supara sa fie impreuna.
Colegul: Ea pare ca-l poate stapani si el c-o poate proteja. Se potrivesc.
Cei doi shinigami se indreptau spre un magazin mare de materiale de constructii(doctorii inca ii vedeau si erau cu ochii pe ei).
R: Cum vrei sa arate proiectul?
I: Pai…se numeste “oras luminat”, deci trebuie sa facem un oras sau un cartier luminat. Cu Inoue am facut un bloc cu cateva camere luminate si la parterul lui niste stalpi luminati si cativa pomisori impodobiti ca de iarna. Noi ce sa facem?
R: Proiectul pe care i l-ai facut e genial, dar nu-l putem copia.
I: Ai tu alta idee?
R: Poate… Dar nu-l pot face singura.
I(putin agitat): Am spus ca-l facem impreuna.
R(inchide ochii si o ia inainte): Asa e!
I(o ia de mijloc si o invarteste): Credeam ca ai uitat. (o lasa jos. Fata rade) Spune-mi proiectul!
R: Pai! Facem 3 strazi principale adiacente si cateva care sa le lege. Pe aceste strazi punem cate casute incap, fiecare aratand altfel si in ele sa avem cel putin 3 camere luminate. In jur de 30 de casute ne ajung. Pe strazi, intre fiecare doua casute punem cate un stalp, luminat si el. Pe fundal facem o plansa care sa infatiseze noaptea si asta o proiectul.
I: E perfect! (o ridica de subrat cu fata spre el si o invarteste, facand-o sa ameteasca, apoi o lasa jos.) Stiu eu de ce imi place sa te am ca partener! Lupti minunat, gandesti perfect, esti amuzanta…
Baiatul se opreste brusc, caci cateva idei ii navalesc in minte. Sunt idei ce nu-l mai lovisera asa pana atunci.
I(ideile): “…draguta, eleganta, placuta, delicata. Ce-i cu mine? De cand cred eu asta despre Rukia? Dar pana la urma realizez ca… nu…cred ca visez!”
Uitandu-se la Rukia, o vede ca mai are putin si cade si o prinde. Ea se rezeama pe mana lui.
I: Scuze!!!
R: Data viitoare, atentioneaza-ma, te rog, cand vrei sa ma invartesti sa stiu sa fug!
I: Scuzeeee!!!
Doctorii erau inca cu ochii pe ei.
Colegul: Hmmm…Pare a fi ceva deosebit intre ei.
Isshin: Si mie. Cred ca trebuie sa-i duc undeva unde sa-i controleze la ochi pe amandoi.
Colegul: De ce?
Isshin: Observ ca-s orbi.(colegul aproba din cap)
Intre timp, cei doi adolescenti se plimbau printr-un magazin de electrice. Cumparara cate becuri aveau nevoie, polistiren, carton, adezivi usor de utilizat pentru a prinde polistirenul si ce mai aveau nevoie ca sa nu mai faca inca un drum.
Acasa se apucara de construit. Isshin inca nu se intorsese si gemenele isi vedeau de treburile lor.
Ajunsera si la partea finala si anume fundalul. Cei doi luara niste pensule, acuarele de culoare neagra si se apuca de treaba.
Nelasand-o sa vada, Rukia incearca sa-si indeparteze o suvita de pe fata. Era neagra pe mani, lucru care o face sa se murdareasca. Cand o vede, Ichigo rade.
R: Ce e asa amuzant?
I: Esti neagra pe fata.
Rukia se uita la mainile ei si vede ca este murdara. Atunci ii lasa lui Ichigo, care inca radea, cu mana pe fata cinci dungi de la ureche pana in barba.
R: Uite ca acum esti si tu! (amandoi rad)
I(o murdareste si pe celalalt): Dar tu esti si mai rau.
R: Oh, da? Treci incoace!
Sare peste el si-l murdareste si pe celalalt. El se zbate putin, dezechilibrand-o, si reuseste sa o puna pe podea in locul lui fara sa o atinga, apoi se ridica in genunchi si se sprijna in goatele puse in jurul umerilor fetei. Cu corpul foarte aproape de al ei, se ridica putin si-i imobilizeaza picioarele cu unul de-al lui si mainile cu una de-a lui deasupra capului acesteia. Cu mana libera isi incepe opera: o innegreste pe maini, pe picioare pana mai sus, caci avea o rochita pe ea si putea avansa ca lumea (biata fata

), pe fata ii facuse cativa iepurasi, pe gat o colorase pana de aproape nu mai avea culoare. In orice caz, Rukia nu mai putea face aproape nimic sa se salveze. Doar radea si se zbatea. Ichigo o gadila pana obosesc amandoi. El se sprijina apoi cu mainile curatate de biata fata in jurul umerilor acesteia, pastrandu-i picioarele imobilizate.
I: CASTIGAT!
R: Nu prea cred. Tu nu mai esti negru pe maini, insa eu da.
I: N-ai indrasni! Eu sunt seful aici, nu vezi?
R: Mai vedem noi.Sefia ta cade! Preiau eu controlul!
Rukia face o vraja si Ichigo nu se mai poate misca. Isi strecoara mainile negre pe sub bluza lui si incepe sa-l coloreze, gadilandu-l in acelasi timp cu mainile ei delicate.
I(stangand din ochi, caci nu mai suporta gadilatul): Nu se poateeee!
R: Asa e, sefule! Nu se poate sa deti numai tu… (tace, caci Yuzu aparuse in usa)
Yuzu: M…Ma…Ma scuzati…
Rukia rupe vraja si se ridica. Se uita la Ichigo, Ichigo la ea apoi rosesc amandoi definitiv, vazand cum aratau. Yuzu amutise si tremura in usa.
Yuzu: Am venit… sa… sa… sa va anunt ca masa e aproape gata si… IMI PARE RAU! (da sa plece)
I(o prinde de mana): Yuzu, stai! Ai inteles totul gresit!
Yuzu(aproape plangand): Dar tocmai…
Rukia: Tocmai ne jucam si noi putin, ca ne-am plictisit de atata construit. Ne-am innegrit pe fata reciproc, el a ramas fara negreala, caci…dupa cum vezi eu sunt peste tot si…
I:… si am hotarat la inceput ca primul care nu mai innegreste se opreste si trebuie sa astepte sa fie colorat. (cei doi shinigami rasufla usurati ca se potrivesc la minciuna)
K(trecand de la baie pe langa camera lui Ichigo): Yuzu, lasa-i! Haideti jos. Tata trebuie sa se intoarca.
I,R: NU INAINTE SA FAC UN DUS!
Rukia fuge la ea in camera, isi ia schimburi si intra la dus, unde isi ia si un prosop pe care-l pune in suportul unde nu se putea uda. Dupa ce se spala, se sterge si-si pune prosopul in jurul ei si vrea sa iasa din cabina de dus.
Ichigo strange ce era prin camera, isi ia si el schimburi si intra la baie. Se dezbraca, isi pune prosopul in jurul lui(geamul la baie era deschis si o anumita vecina adora sa se holbeze) si vrea sa intre in cabina de dus.
Usa dusului se deschide si doua tipete se aud. Bineinteles, cei doi shinigami care tocmai ieseau/intrau din/in dus deodata. Replica comuna:
-CE FACI?
Sa va explic fenomenul: Muzica pornea in baie imediat ce clanta era apasata din exterior. Cand era ridicata din exterior, se oprea. Muzica nu avea cum sa se opreasca atunci cand Ichigo a intrat, caci acesta a apasat pe clanta, nu a ridicat de ea. El nu aude zgomotul dusului din cauza muzicii si nici sa se uite la dus nu avea motiv. Rukia era prea ocupata sa se curete de opera de arta a pustiului ca sa sesizeze ca in baie mai era o miscare. Faza cu usa? Simplu! Cand Rukia o deschidea ca sa iasa, Ichigo o deschidea ca sa intre. Momentul intalnirii dintre priviri fusese soc! Noroc ca aveau prosoapele…
R: Ce te-a apucat? N-ai vazut ca era cineva la dus?
I: M-ai scuteste-ma! Eu sunt mereu primul la baie mereu.
R: Asta nu e un motiv pentru care sa napustesti asupra mea in baie.
K(deschide usa): Mai repede!
I, R: Tu cand ai mai aparut?
Karin: Nu conteaza! Nu va mai certati si schimbati-va odata! A venit tata si e aproape 7.
Ichigo intra la dus si Rukia vrea sa se schimbe si incearca sa iasa pe usa doar cu prosopul, dar apare Isshin care sta de vorba cu Karin exact in fata usii. Din respect, fata nu iese.
R(in soapta): Sper ca nu indrasnesti sa-ti intorci capul. Trebuie sa ma schimb.
I: De ce?
R:Sssssst!!! (tot in soapta) E tatal tau la usa.
I(si el): Inteleg…Stai linistita, nu ma uit. Nu-s genul. Dar nici tu!
R(putin ofensata): Normal!
Bruneta isi luase lenjeria intima si se pregatea sa-si ia rochita. Ichigo se sapunea. Incearca sa-si dea cu buretele pe spate, dar ii scapa din mana si se intoarce sa-l ia. Observa ca usa era putin crapata (nu se inchisese foarte bine). Fara sa vrea, se uita prin crapatura si vede spatele Rukiei. Pe loc roseste si nu zice nimic.
In capul lui se invarteau iarasi fel de fel de idei. Ii vazu delicatetea cand isi lua rochita pe ea. In cateva secunde isi aminteste de cat de usoara era cand a ridicat-o pe umarul sau in magazin, cat de delicata era cand s-a sprijinit pe mana lui, ce piele fina avea cand a colorat-o peste tot in camera lui si acum eleganta si finetea spatelui si corpului acesteia. De asemenea isi aminteste si de taria de caracter a fetei, de puterea acesteia de convingere.
Fata alba a frumoasei shinigami se vede putin si baiatul ii zareste unul din ochii albastii in care se pierduse de atatea ori.
Cand vroia sa iasa de la dus(cu prosopul pe el, bineinteles), bruneta vroia sa iasa din baie, dar Isshin tot acolo era. De pe hol se aud cateva vorbe:
Isshin: Dar unde sunt Ichigo si Rukia? Nu i-am vazut de cand am venit si Ichigo nu e in camera lui.
Karin: Pai…e…e la baie.
Isshin: Si Rukia? E in camera ei? Vreau sa-i spun ceva. (da sa plece)
Karin(il opreste): Mda…Da…e in camera ei, dar nu cred ca vrei s-o deranjezi acum…
Isshin: Bine…Deci, cum te descurici la biologie? Profesoara…
In baie se cam chinuiau sa rezolve problema.(pastrand soapta)
R: Nu pot sa ies acum. Ce ne facem?
I: Am eu rezolvarea. Intra in cabina de dus si asteapta pana ma schimb si eu.
R: Bine.
O prinde cu mainile de umeri, ii deschide usa dusului si o lasa acolo. Isi lasa prosopul de pe cap langa cabina si merge sa se schimbe.
Simtind acea atingere a mainilor lui, fata roseste si inlemneste in locul unde o lasase portocaliul.
R: “O atingere asa delicata si totusi puternica. Ce-i cu mine?”
Cateva amintiri o strafulgerara si pe ea. Isi aminti imbratisarea de dimineata, atat de puternica si plina de fericire si totusi asa de delicata, de forta si totusi grija cu care o ridicase in magazin, de cum o invartise pe strada (prima data cand simtise atatia fluturasi nebuni si dornici de spatiu in burta ei), de cum o gadilase pe picioare in camera, mai ales cand ii prinsese aproape tot piciorul drept cu o singura mana mai sus de genunchi.
I: Gata. Poti sa iesi acum.
R(impingandcu purete in usa care nu vroia sa se deschida): Eu as vrea, dar ea se pare ca ma tine captiva.
I: Stai putin. Am lasat un prosop in ea si o blocheaza.
Ichigo trage prosopul cu piciorul si vrea sa deschida usa. In acelasi timp si Rukia impingea in usa sa o deschida(se deschidea lateral si ea impingea cu umarul drept intr-o parte). Din neatentie aluneca in cabina uda exact in momentul cand usa se deschide si pica in bratele lui Ichigo . Amandoi raman cateva clipe in reverie, dar…doar cateva clipe. Peste 4-5 secunde se resping ca doi magneti si se intorc cu spatele unul la altul, rosind.
Ichigo se ridica si iese.
I: Gata, gata. Hai la masa(Il ia pe tatal sau si-l indreapta spre scari, coborandu-le)
Isshin: Si Rukia?
I(facand cu ochiul surorii sale brunete): O cheama Karin.
Pana la urma ajunsera sa ia cina amandoi.
Cand sa intre in camera ei, Rukia il aude pe Ichigo strigand-o.
I: Rukia! Oi, Rukia! Ti-ai uitat ceva la mine in camera.
R: Vin acum!
Ichigo se aseaza pe pat si da drumul televizorului pe un canal de muzica. O melodie lenta, frumoasa, placuta, tocmani incepea (Enrique Iglesias- Hero)
R: Ce e?
I(intepeneste cand vede stralucirea Rukiei) Aaa…Ti-ai uitat cartea la mine pe birou si ma gandeam ca vrei sa citesti inainte de culcare.
Cu cateva miscari gratioase, Rukia ajunge in fata biroului lui Ichigo, langa patul acestuia. Intinde mana si se simte urmarita. Mana ii e prinsa se ea este intoarsa. Ochii amandurora isi intalnesc privirile.
R: “Are o privire asa blanda. Mi-e greu sa privesc in alta parte. M-a hipnotizat. Ochii astia caprui m-au fermecat inca din prima clipa cand i-am vazut aproape plini de lacrimi cand m-a salvat.”
I: “Ochii astia albastrii. Ma pierd in ei. Nu gasesc o cale care sa ma ajute sa nu-i mai vad. Aceeasi ochi indurerati care imi multumeau plini de lacrimi cand am salvat-o, care ma priveau bland si sperau sa ma vindec, aceeasi ochi albastri care imi dau incredere in mine cand ma pierd cu firea.”
Amandoi se aseaza pe marginea patului si se privesc profund. La un moment dat, Rukia se ridica si isi ia cartea de pe birou. Ichigo ii prinde mana intr-o stransoare la care participa si mana fetei, apoi isi incruciseaza degetele si iar isi mangaie mainile reciproc. El se ridica si ea lasa cartea din mana. Un foc se aprinde intr-o clipa in privirile lor si corpurile se apropie. Melodia continua.
Cei doi isi incruciseaza degetele ambelor maini si raman asa, gandindu-se iar.
R: “Nu am crezut niciodata ca Ichigo mi-e altceva decat un simplu prieten. Felul lui de a fi… e asa cum imi trebuie mie. Nu ca as avea nevoie de ajutor sau ceva, dar simt ca el ma poate proteja oricand. E indeajuns de placut si prietenos cu mine cat sa ma faca sa inteleg ca poate mi-e mai mult decat un prieten. Poate e chiar el.”
I: “Nu cred ca e Rukia. Sau poate e ea asa cum eu n-am cunoscut-o sau n-am avut curajul s-o cunosc. Straluceste pur si simplu. N-am putut vedea o femeie sau o fata mai frumoasa ca mama, dar ea…nu inteleg ce e cu mine. E asa de delicata, de naturala, de gingasa, de fragila… greu de descris ce simt acum. Poate mi-e mai mult decat o prietena. Poate ca e chiar ea.”
Se apropie unul de altul foarte mult, incat de lipesc. Ea isi pune capul pe el si el pe capul ei, apoi se imbratiseaza. Ridica privirile si vad iar focul din privirile amandurora. Simtind parca un impuls, inchid ochii si cu teama isi apropie fetele. Neavand curajul sa o faca, obrajii lor se intalnesc intr-o fina mangaiere unde doua lacrimi fierbinti isi incruciseaza apele apoi iar se privesc si iar incearca, insa melodia se sfarseste. Imediat incepe alta melodie mai activa(Kat DeLuna- Whine Up) care ii trezeste pe amandoi din reverie, exact cand fetele lor erau atat de aproape ca doar 2 centimetri ii desparteau.
Cand isi dau seama de ce era sa faca rosesc amandoi si prind ceva distanta. Minunea cea mare: nu mai tipa unul la celalat, ci doar fiecare se indeparteaza (Ichigo intra in pat si Rukia isi ia talpasita spre camera ei ca un vartej).
Neputand sa adoarma niciunul, se gandeau.
I: “Aoleu! Ce era sa fac! (insa un suras i se furiseaza pe fata) Insa… cred ca mi-ar fi placut… Foarte mult! Oare cum ar fi fost?”
R: “De retinut! Nu te mai apropia de niciun baiat asa! Nu se stie ce iesea. Mai ales ca era primul…Ma intreb… Cum ar fi fost?”
Aceasta intrebare ii facu pe amandoi sa se intoarca pe partea dreapta si sa inchida ochii. Raspunsul veni,insa, rapid:
I,R: “Dulce, delicat, placut, de vis!”

Modificat de kayo_yuko (acum 16 ani)

_______________________________________
inger mi-e inima, inger mi-e sufletul. oare? mda...as vrea eu. uneori rautatea napadeste si astupa fara ghres un suflet bland care se zbate neputincios in lumina neagra a intuneticului gol.

pus acum 16 ani

Sword Art
Administrator

Din: Coreea^^..
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 11547

am citi tot am gasit mici greseli dar leam inteles.. mia placut bataia de la proiect faza cu dusul si ea cu muzica este extra.. ai talent kayo! bv! gambate!!! si astept continuarea..este superb

_______________________________________
___________________________________________________________
Being a 4nia keeps my soul alive..

pus acum 16 ani

kayo_yuko
<*BeAutiFul DeMon*>

Din: sat florsti, judetul giurgiu
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 278

am corectat. daca se mai gaseste ceva, spuneti-mi.

Modificat de kayo_yuko (acum 16 ani)

_______________________________________
inger mi-e inima, inger mi-e sufletul. oare? mda...as vrea eu. uneori rautatea napadeste si astupa fara ghres un suflet bland care se zbate neputincios in lumina neagra a intuneticului gol.

pus acum 16 ani

kayo_yuko
<*BeAutiFul DeMon*>

Din: sat florsti, judetul giurgiu
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 278

ca tot n-am mai postat de mult.....
Dimineata, Ichigo si Rukia pastrau un spatiu de 3-4 metri intre ei in drum spre scoala. Se pare ca intamplarea de cu o seara in urma nu le era inca sterasa si niciunul nu avea senzatia ca celalalt e la fel de rusinat.
Mergand destul de grabita si putin cam pierduta in ganduri, Rukia nu observa culoarea rosie a semaforului care se schimba exact in momentul cand ea pune piciorul pe trecerea de pietoni. Un claxon de masina se aude asurzitor, apoi fata simte doua maini puternice tinand-o strans de mijloc. Aceleasi maini o intorc.
I: Ametito! Nu te uiti pe unde mergi?
R: Nu stiu…(incepe sa planga din cauza sperieturii). Imi pare rau…
I(induiosat o strange in brate): Ooooof! Vino incoace.
Fata nu se opune si se cuibareste incet in bratele lui si el ii cuprinde incet corpul micut si delicat.
I: “E asa neajutorata. Si cat de mica e… o prind cu o singura mana pe toata!”
R: “Am nevoie de protectia lui. Nu ma descurc singura. Si el e asa dulce cu mine. Mereu ma ajuta cand mi-e greu. As sta in bratele lui pentru totdeauna.”
Realizand ce au facut, se despart ca doi magneti cu acelasi pol.
I, R: Imi pare rau! (apoi incep sa rada)
Timpul trece repede si asa se apropie sfarsitul anului scolar. Propuneri de tabere, excursii si tot restul s-au scris frumusel pe pliante care zaceau pe masa din bucataria celor doi shinigami lesinati de plintiseala pe scaune.
I: Unde sa mergem?
R: Daca se poate peste tot! As vrea sa merg si la munte si la mare…
I: Stiu! Sa mergem intr-o tabara la mare si in una la munte. Punctele acumulate la scoala de-alungul anului ne vor permite chiar perfect sa mergem unde vrem.
Isshin(intra pe usa fericit, ca de obicei): Ce mai fac copiii mei? V-ati hotarat care unde merge?
I: Eu vreau sa plec la munte si la mare.
Isshin: Si tu, Rukia?
I: Merge cu mine.
R: Da?
I: Pai cum sa merg singur sau cum sa te las singura?
Isshin: Va hotarati unde si mergeti.
Normal ca cei doi si-au pastrat alegerea. Prima tabara era la munte, chiar dupa terminarea scolii cu o saptamana.
Dimineata aceea era superba. Soarele stralucea pe chipul angelic al Rukiei care tocmai deschidea jaluzelele din camera ei.
R: “Ce stralucire puternica! Ce-o face somnorosul?”
Isi deschide fereastra si o pala de vant o izbeste in fata. Dupa ce trece, priveste in zare. Nu dupa mult, imaginea ce o vedea se face neagra. Un cap cu par portocaliu cade peste ea tipand.
R: Ce faci aici, idiotule? Ai chef de tranta matinala?
I(ridicandu-se de pe ea): Mai scuteste-ma! Tie nu ti-a sunat telefonul deloc? M-am luptat cu 3 spectre in dimineata asta singur. Unde era Rukia? In pat; dormea!
R(nevinovata): Woops! L-am dat pe silent aseara si asa a ramas. (schimba tonalitatea cu una infuriata) Si nu e vina mea ca ai luptat singur. De ce nu m-ai trezit daca tot ti-era asa greu?
I(se retrage, dandu-si seama ca bruneta are dreptate): Asa e! (rade)
R(incepe si ea sa rada in stilul ei delicat) : Motive de cearta ce avem si noi…
I: “Wow! E asa delicata…ca o printesa!” Hai! Lasa-ma sa te ridic.
O prinde de cot pana la incheietura mainii si ii simte delicatetea pielii albe. Un fior necunoscut il traverseaza pe Ichigo din cap pana in picioare.
R: Multumesc.
I(in plina hipnoza): Placerea a fost de partea mea, printesa!
R(intre uimire si sarcasm): Te simti bine? “Sunt in al noualea cer!”
I(revenindu-si): Ce? Cum? Ce-am facut?
R(cam dezamagita, se intoarce si se arunca in pat): Nimiiiic….
Dupa cateva secunde, apare Kon din corpul lui Ichigo cu “el” in brate.
Kon: A cerut cineva un corp? Hai Ichigo! Vreau la nee-chan!
Kon nu mai asteapta sa intre in papitoiul lui ci sare direct la pieptul fetei. Ichigo vrea sa-l opreasca, insa intra in corpul lui. Pastila sare din gura giggaiului direct in papitoi, astfel incat cade Ichigo peste Rukia, nu Kon. Ca orice baiat, Ichigo profita de ocazie si se cuibareste frumusel pe micuta bruneta, care nu reactioneaza in niciun fel, stiind ca e Kon. Dar cand sufletul modificat isi revine…
Kon: Hei! La o parte de pe nee-chan!
R(realizeaza si se ridica imediat): Jos de pe mine!
I: Ceeee??? Cum am ajuns eu aici? “De parca n-as stii…”
R: Lasa asta. Ne vedem jos.
Cei doi coboara la masa si Rukia se apuca sa-si stranga lucrurile de prin camera, apoi coboara si ea.
Dupa masa, in vizita au venit-surpriza!- Kayo si Renji care urma sa-i insoteasca in tabara la munte.
Kayo: Am ajuns prea dreveme?
R: Ba chiar la fix!
K: Abia astept sa mai ies din rutina Soul Societty. Deja e plictisitor.
R: De cat timp lucrezi in Soul Societty?
K: Cam…..o luna.
R: Se pare ca tie nu-ti place munca la birou.
K: Deloc! Mai bine ma lupt cu un monstru gretos decat sa mai pun vreun dosar pe rafturi.
R: In ce divizie lucrezi?
K: Pai… In toate si niciuna. Sunt ambasadoare si cam asta e munca mea. Iau dosare si le mut dintr-o parte in alta. E greu sa lucrezi si pentru Soul Societty si Lumea Spiritelor.
R: Totusi…care e diferenta dintre astea doua?
K: Nici eu n-am prea inteles asta…dar tot ce stiu e ca Soul Societty colecteaza sufletele si Lumea Spiritelor le “categoriseste”, adica da pedepse…recompense…de-astea.
R: Si cum de ai ajuns ambasadoare?
K: Mai bine nu intrebai… Eram detectiv inainte. Am terminat cam toate misiunile care mi se dadusera pentru un an intr-o luna. Ambasadoarea dinaintea mea avea si ea mult de lucru si din cauza acestei munci “duble” nu apuca niciodata sa-si termine ca lumea treaba. Si eu, avand un sef atat de “dragut”, mi-a spus cu o fata senina: “De maine esti ambasadoare. Ai grija ce faci.” . Eu mi-am terminat misiunile ca incepeam scoala si nu mai aveam timp si de ele si el imi da in continuare misiuni, il usureaza pe un coleg de-al meu si ma trimite si pe post de ambasadoare. Cum sa nu-ti vina sa-l omori?
R(zapacita): Asa e!
K(razand): Stiu ca nu ai priceput nimic. Nici nu aveai cum. Scuze, dar nu am darul de a povesti dezvoltat, asa ca daca vrei sa ametesti vreodata, spune-mi.
R: Ba am inteles. Lasa asta. Ce e cu Renji? El de ce a venit?
K: De cand Yamamoto imi indeplineste cam toate dorintele, pot sa-i cer ce vreau si mi se da.
R: Cum asa?
K: A cazut prada sabiei mele, Tensa. L-am invins.
R: Incredibil!
K: A ras de mine si de sabia mea spunand ca nu crede ca putem sa doboram un hollow fara ajutor si l-am provocat. A spus ca nici n-o sa apuce sa puna genunchiul pe pamant si deja ma invinge si i-am aratat ca nu trebuie sa ma judece dupa cum arat. Nu mi-a trebuit prea mult. Doua atacuri si a cazut.
R: Din doua atacuri l-ai invins?
K: Mi-a fost indeajuns si primul, dar l-am dat pe al doilea sa fiu sigura ca pica. Am atacat cu Lama Tes de la departare. El a sarit si a trebuit sa se inalte mult, ca atacul era puternic si inalt. Cand a cazut, n-am fost sigura ca aterizeaza in genunchi, asa ca am lansat al doilea atac deasupra capului sau, cat sa se poata feri doar daca se pune in genunchi.
R: E o strategie foarte desteapta. Sa inteleg ca de atunci te respecta si te asculta?
K: Mai mult decat ar fi facut-o vreodata. Dar eu tot nu-l prea am la suflet…
R: De ce?
K: Nu-l pot ierta ca te-a inchis. Pricipalul motiv pentru care am acceptat slujba asta a fost pentru ca stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa stau fata in fata cu tine si cu Ichigo. In fine. Sa ne apucam de bagaje!
R: Asa e! Maine plecam de dimineata.
Renji il ajuta pe Ichigo la el in camera.
I: Voi unde veti sta? La noi nu prea mai e loc…
Renji: Asta e rezolvata! Stam la vreo 10 case distanta de aici. Capitanul Commander a cumparat-o pentru Shinigami; cand mai avem misiuni pe Pamant sa avem unde sta. Pana una-alta,e a Kayei. Ma poti considera musafir in casa ei.
I: Cum de ai ajuns in compania ei?
Rj: Asta e partea a doua a problemei… A vrut ca eu s-o insotesc. N-a avut un motiv intemeiat.
I: Oooo! Ai grija! Nu pare prea blanda!
Rj: Perversule! M-a adus sa-i car bagajele. Oricum, de insotit o insotesc eu (pe fata lui Ichigo se citea multumire, caci ii suradea ticalosului o intalnire cu Kayo) si prietenul ei, Edward(Ii pica fata).
I: Are si prieten?
Rj: Te asteptai ca nu?
I: Eu am 15 ani, sunt baiat si nu am o iubita(“Inca”) si ea…
Rj: Are tot 15 ani si nu e iubitul ei, e un prieten, asa cum ii sunt si eu.
I(se calmeaza): Ok! Am inteles!
Rj: Ar fi bine sa n-o enervezi. Reactioneaza brutal! In plus, eu nici nu vin in tabara; postul meu e inca plin de probleme si nu vreau ca Byacuya-taicho sa-mi spulbere capul!

o sa continui, inmsa e posibil sa iasa ffff lung cap asta....

_______________________________________
inger mi-e inima, inger mi-e sufletul. oare? mda...as vrea eu. uneori rautatea napadeste si astupa fara ghres un suflet bland care se zbate neputincios in lumina neagra a intuneticului gol.

pus acum 16 ani

Mizore-chan
<*BeAutiFul DeMon*>

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 292

Oau!Nu am mai vazut asa capitole lungi!Felicitari!Este un fic foarte frumos,am observat ca te-ai bagat si tu in el,o idee destul de folosita dar este foarte original modul in care te-ai pus.Niciodata nu am mai vazut o tema ca asta deci pot spune ca la originalitatea ficului este 10 cu felicitari.Oricum nu am putut sa il ratez,Bleach fiind animeul meu preferat (inainte a fost yyh dar acum imi place Bleach mai mult

) nu puteam sa nu il citesc.Felicitari inca odata!

P.S:Am inteles cam ce ai vrea sa faci cu cuplul (sau cel putin asa cred).Va fi cuplul IchiRuki,dar Orihime tot il va iubi si va incerca sa faca tot ce e posibil ca si Ichigo sa o iubeasca,chiar daca nu va reusi.Am dreptate

?

_______________________________________

I Luv Aveyond 1,2 and 3!!!
I'm Kurama_is_my_love

pus acum 15 ani

kayo_yuko
<*BeAutiFul DeMon*>

Din: sat florsti, judetul giurgiu
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 278

cam asa ceva. sper doar sa termin mai repede. M-am scos din povestea initiala, ca nu picam prea bine. o sa incerc sa postez.... si asa n-am mai intrat de foaaaarte multa vreme. aveam o intrebare pt tine, kurama, la ce episod esti? :X

_______________________________________
inger mi-e inima, inger mi-e sufletul. oare? mda...as vrea eu. uneori rautatea napadeste si astupa fara ghres un suflet bland care se zbate neputincios in lumina neagra a intuneticului gol.

pus acum 15 ani

Sword Art
Administrator

Din: Coreea^^..
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 11547

in sfarsit kayo...

_______________________________________
___________________________________________________________
Being a 4nia keeps my soul alive..

pus acum 15 ani

Pagini: 1

Mergi la